Probabil multi se vor regasi printre randurile ce urmeaza sa le scriu.
Nici eu nu stiam ce se intampla cu mine pana nu am inceput sa vorbesc si cu altii.
In medie nu am nevoie decat de 20 de minute maxim sa-mi verific noutatile si mesajele.
In rest ce depaseste acest timp se lasa cu un scroll mecanic cu iz de zombie la care pieptul meu si toate simturile mele protesteaza vehement sa ma indrept catre alta activitate.
Daca insa port o conversatie constructiva aceste semnale se mai potolesc, dar fiind vorba de facebook se pare ca fiinta mea este mai multumita sa faca orice altceva decat sa mai fie in acest spatiu virtual.
E ca si cum ceva din mine ar zice: "Hei lasa gaura asta neagra, si ocupa-ti timpul cu ceva util ptr viata ta si a celorlati."
Ceva util inseamna ceva bine structurat, care este de o nevoie imediata ptr fiinta ta si a celor din jur, si care intra in notiunea de activitate echilibrata, cumpatata, de care esti constient.
Cand intreprind astfel de activitati, ce tin de cresterea, dezvoltarea si rafinarea intregii mele fiinte, totul merge fluid si se simte foarte bine. Aici pot mentiona cateva activitati: meditatia, yoga/exercitii fizice, studiu de completare a ceea ce percepi mai profund despre viata (buddhism, sau diferite carti ce-mi starnesc interesul), planificare si rafinare a deciziilor pe termen scurt si lung, si bineinteles trairea momentului prezent singura sau cu cei dragi.
Cand una dintre activitati isi atinge scopul ptr ziua respectiva, primesc semnale clare sa ma indrept catre urmatoarele. Daca insa exagerez, intervine o usoara stare de disconfort. Acea stare de disconfort general similara ca atunci cand exagerez cu facebook intervine cand exagerez cu vreun viciu sau incalc vreo regula la nivel universal. Acolo semnalele sunt nemiloase si dure. Ori faci cum ti se arata, ori nu poti functiona normal. Un prieten are o vorba:
"Cateodata, trebuie sa incetezi sa mai alegi tu cum sa decurga lucrurile si sa te lasi condus. Faci ce trebuie sa faci, asa cum trebuie, si la sfarsit o sa fi uimit, ca te-ai condus singur unde ai vrut sa ajungi, doar ca, nu asa cum te asteptai tu ca o vei face."
In cazul meu in ultimele luni, asta se verifica ca experienta.
Am inceput sa spun si altora, despre fenomenul facebook, ce se manifesta deja de cateva luni bune. Se pare ca nu eram singura. O prietena mi-a zis:
"Serios! bai deci si eu am aceeasi chestie! Am crezut ca sunt eu nebuna!."
Ii zic: "Nu, poate ca suntem doar noi doua nebune. Eu o sa mai spun si altora."
Si am spus, si am primit tot felul de raspunsuri:
"Deci e incredibil, si eu ma confruntam cu aceeasi dilema. De fiecare data cand intru parca zici ca ceva suge viata din mine si ma agita extrem de tare."
sau " Am o stare generala de rau, si daca ma ridic macar ptr 2 minute sa merg la baie sau sa fac vreo activitate rapida in afara ecranului, instant starea revine la normal."
"Daca depasesc un anumit timp pe facebook ma apuca o stare de singuratate dura, si sentimentul ca nu fac nimic concret, plus zici ca ceva mi-a smuls viata din piept."
Si lista de testimoniale continua. Se pare ca lumea incepe sa creada despre facebook ca este ca o prapastie agresiva de unde sigur poti sa-ti iei o doza mare de agitatie si instabilitate interioara.
Desigur, ptr fiecare in parte, poate mai sunt si alte probleme ce contribuie la aceasta stare. Deocamdata insa dupa mai multe luni de sondaj asta e ceea ce am constatat.
Iar de cand mi-am limitat accesul, se pare ca in alte imprejurari nu mai apare acea stare, decat in momentele in care sunt pe cale sa exagerez cumva.
Plus ca viata este mult mai productiva din multe puncte de vedere. Se pare ca datorita vietii virtuale pe facebook, am uitat sa mai petrecem timp cu familia, si prietenii, in care pur si simplu te joci, impartasesti interese ptr arta, literatura, spiritualitate, viata si... respectul reciproc :). Discutiile fata in fata te elibereaza de mecanica prin care iti construiesti un discurs si o imagine perfecta prin intermediul facebook. Esti asa cum esti tu, crud, natural, si poate si stangaci, sau tampit cateodata! Unii iti dau una dupa ceafa in gluma, si apoi te imbratiseaza de n-ai aer.
Vei fi uimit sa constati ca oameni adevarati iti vor aprecia mai mult defectele si afisarea lor sincera si necosmetizata. Iar asta nu este o tactica prin care sa te adaptezi la societate, eu am descoperit ca este o tactica prin care sa renunti la falsa reputatie de care te tii cu dintii, si astfel orgoliul are din ce in ce mai putin control asupra ta.
Am ales sa-mi distrug constient reputatia. De ce? In cazul meu am facut greseala sa presupun ca oamenii oricum inteleg ca esti uman si poti sa faci greseli uneori.
Mi s-a zis: "Pe facebook zici ca esti o Zeita, dar tu ai gresit cu...."
Eu postam doar lucruri frumoase, ptr ca imi placea sa propag frumosul si adevarul intr-o lume atat de obosita de ignoranta, rautati si intuneric. Si am constatat ca se traducea ca eu vreau sa par perfecta. E adevarata fraza: "nu se suporta viata si respingem frumosul ptr ca suntem prea atasati de urat."
Bineinteles ca unii dintre noi inca cauta sa isi contureze o imagine infailibila. Cu cat mai perfect incerci sa pari, cu atat te minti mai mult, si cu atat vei mintii mai mult in jur. Oamenii cu ochiul format te vor descifra intr-o secunda si vor incerca sa-ti spuna prieteneste. Dar nu te lasi de perfectionism, cand ti se spune, ci atunci cand constati ca te-ai pierdut in reputatia pe care o ai.
Indiferent care iti este intentia cu care iti petreci timpul pe facebook, postand, inevitabil vei fi fals intr-o masura sau alta. Caci spatiul virtual este limitat in comparatie cu viata reala care te loveste drept in toate mijloacele raspunzatoare de perceptia ta.
Nici in viata reala nu reusim sa vedem totul in noi insine sau in jur, iar facebook contribuie la aceasta incapacitate.
Nevoile false ating o saturatie, si devin vicii, ne mutileaza perceptia, si incepem sa facem mizerie in jur, acestea au o lacomie mereu justificata, dar care ajunge sa (ne) raneasca. Nevoile adevarate se dezvolta constructiv in timp, se adapteaza dupa circumstante, au rabdare ptr a fi implinite si se dizolva tacut si inofensiv cand nu mai sunt necesare, fara a aduce prejudicii.
Nevoia falsa: fumatul/ facebook.
Nevoia adevarata: chemarea spirituala/ responsabilitatea propriei supravietuiri.
"Ucenic: Care este adevarul omului, maestre?
Maestru: Se spune despre om ca este 3 lucruri: Ce crede despre el ca este, ce cred altii ca el este, si ce este cu adevarat. Care dintre acestea trei crezi ca reprezinta adevarul?
Ucenic: Ce este el cu adevarat. Dar... Maestre, daca omul si ceilalti se inseala despre cine este, atunci cum poate stii omul cine este ?
Maestru: In ce punct in timp omul se gaseste pe sine imobilizat, inghetat si in intuneric?
Ucenic: In schimbare. El trebuie sa se schimbe!
Maestru: Asemeni unei omizi care a inceput metamorfoza, si nu stie ce urmeaza sa devina, la fel trebuie sa se angajeze si omul care cauta adevarul despre cine este."