Chambao- Camino Interior
Drumul interior
Temores, suspiros, quebrantos
Frici, ofuri, durere
que traen el llanto
care aduc lacrimi
Deseos,
Dorinte,
esa extraña fuerza que me provoca, aaayayay!!
acea forta ciudata care ma provoca, aayayay!!
Palabras,
Cuvinte,
Que se las lleva el viento y son de mi boca
Pe care le ia vantul si sunt ale gurii mele
Pensamientos malos que me envenenan
Ganduri rele care ma otravesc
yo quiero librarme de esta condena
Deja vreau sa ma eliberez de aceasta condamnare.
Y encender esa luz
Si sa aprind acea lumina
que llevamos dentro...
pe care o purtam in interior...
Destellos, conectan lo puro
Scantei, conecteaza puritatea
que llevo dentro
pe care o port in interior...
Sonrisas
Zambete
calor y dulzura pa mis adentros ooayayay!!
Caldura si dulceata pentru interiorul meu ooayayay!!
Miradas, que rozan la punta el entendimiento
Priviri, care ating varful intelegerii mele
pensamientos puros queme liberan
ganduri pure ce ma elibereaza
lleno de bondad y buenos sentimientos
implinit de bunatate si sentimente bune
Y encender esa luz
Si sa aprind acea lumina
que llevamos dentro...
pe care o purtam in interior...
Abia atunci avem taria sa ne asezam jos si sa ne privim Colivia. Trebuie in primul rand sa ai curajul sa o vezi, sa o recunosti ca este acolo. Apoi sa ai curajul sa accepti ca tu singur ti-ai construit-o. In cele din urma trebuie sa ai curajul sa te asezi jos in mijlocul a toate gratiile pe care le vezi si sa ai curajul sa ti le privesti. Fie ca este o adunatura de metale lipite intre ele cum ai nimerit, sau ca este perfect sudata si poleita cu aur, sa nu te lasi pacalit de imaginea dezolanta sau glorificatoare care ti se infatiseaza. Acea imagine este acolo, din disperarea personalitatii tale, sa te faca sa te intorci inapoi. Ori sa te descurajeze, ori sa te faca sa te simti bine asa cum esti. Atentie! Nu trebuie sa alegi niciuna dintre aceste emotii. Acesta este doar inceputul a unui lung sir de lovituri sub centura, cele pe la spate, prin care se incearca orice ca tu sa nu-ti duci la capat ce ai inceput sa simti ca vrei cu atata claritate: Eliberarea.
Ramai pe pozitie. Observa fiecare bara de metal, fiecare legatura, observa indiferent ca obosesti la un moment dat, sau ca te plictisesti, doar priveste-ti colivia asa cum te uiti la un film la cinema. Stii doar ca este un simplu film. Nu te lasa pacalit de orice iti vine. Acum mai mult ca niciodata trebuie sa fi complet detasat, complet neutru, complet intre ceea ce incearca sa se agate de tine.
In unele momente vei primi ganduri in care te vei simti ridicat in slavi, cand vei privi o anumita poveste. De genul: "uite ce ai reusit tu, nimeni nu stie cine esti, ceilalti nu stiu nimic, uite cat esti tu de tare!", "Daca nu au stiut sa te respecte, nu-i nimic ca o sa le arati tu lor, tu esti cel mai tare!". Sau ganduri in care te vei simti luat la pumni: "Uite ce ai facut! Tampitule! Nu puteai sa fi mai atent! E doar din cauza ta!", "Nu esti bun de nimic, cum poti sa mai crezi tu ca vrea cineva sa-ti fie prieten. Vaii de capul tau!"
Acestea sunt doar Povesti, caci Dumnezeu iti va darui iubire si sentimente de demnitate si incredere in sine, de valoare, dar niciodata nu vor fi insotite de dorinta de razbunare, ura sau de separare de ceilalti. El niciodata nu te va calca in picioare. Tu cel adevarat, niciodata nu vei vrea sa-ti faci rau! Nu, ceea ce vine de la Hristos, mai ales atunci, vine insotit de un rau de lacrimi atat de usoare, pline de recunostinta, si atata multumire si iubire, ptr tine, experienta ta, si oamenii care au participat. Observa lingusitorul sau judecatorul din capul tau, si nu le da satisfactie crezand in vreunul. Ramai la mijloc, si o sa auzi vocea Lui.
Nu crede nimic, acum nu trebuie sa iei nimic cu tine, tu acum privesti in jur sa vezi ce anume este in folosul tau cu adevarat! Orice inclina catre separare, invinovatire, ura, devalorizare, disperare, lingusire nu-ti sunt de folos. Nici acum, nici pe viitor. Si daca alegi iar sa crezi falsele promisiuni ale povestilor inserate in mintea ta, va fi mult mai greu data viitoare ca macar sa recunosti ca ai stiut vreodata de existenta coliviei. Caci se va camufla atat de bine. Va fi nevoie de mai multe resurse, pe care s-ar putea sa nu le mai ai, si sa trebuiasca sa muncesti din greu cu tine ptr a le castiga din nou! Acum e momentul! Sa nu fugi, sa nu te complaci, sa nu te imbraci in haine stralucitoare sa iesi iar la promenada cu pieptul sus... dar tot in colivia ta sa fi! Numai tu vei fi cel care pierde! Numai tu vei fi cel care isi va face viata si mai grea, si mai complicata.
Lasa povestile despre cine ti s-a spus ca esti, ca trebuie sa devi, despre cum sa-ti traiesti viata, cum sa te misti, sau chiar, cum sa faci sex. Toate acestea sunt doar al doilea rand de piele despre care vorbeam anterior. Nu-ti folosesc la nimic. Te fac greu, incet, si la un moment dat te imbolnavesti, caci oricum cari ce nu-ti trebuie, si abia te mai poti misca.
Nu ai venit in viata asta sa copiezi generatiile anterioare, sa traiesti dupa autoritatea indoielilor. Nu pastra nimic, arunca totul, caci oricum ceea ce iti foloseste cu adevarat se va intoarce la tine intr-un fel sau altul. Cand vei renunta la toate povestile cu care te minteai, vei vedea cata putere gasesti sa mergi din nou, vei vedea ca boala incepe sa dispara, vei vedea mult mai clar ziua pe care o traiesti acum! Atunci vei face diferenta intre bun simt si infatuare, si vei stii sa actionezi cu claritate si iubire de sine.
Fat-frumos nu-ti va mai fi de folos, caci acum ai propriul tau cal. Castelul lui, nu va mai fi salvarea din asteptarea inerta resimtita in cuibul parintesc, caci ti-ai gasit propriul tau castel. Nu vei avea nevoie de salvarea lui, caci vei intelege ca el nu stie sa te salveze. Numai tu stii!
Nu va mai fi nevoie sa o cauti disperat pe Cenusareasa, caci ai inceput sa vezi padurea prin care treci, si incepe sa-ti placa calatoria. Nu vei mai vrea sa salvezi pe nimeni, caci acum intelegi ca tu aveai nevoie de salvarea ta.
Nimeni nu te poate face fericit, poti primi daruri de la viata, dar tu esti responsabil sa te tii mereu pe picioare si fericit. Nu a venit nimeni aici sa aibe grija de tine. Nu exista partener mai valoros in viata decat cel care te impinge sa devi propriul tau stapan. Care te lasa singur sa-ti faci curat in viata! Care te tot impinge sa-ti privesti colivia in care te afli. Ai grija! Sa nu te lasi pacalit nici acum, caci vei fi impins sa il privesti inca ca pe salvatorul tau. Este cert. Te-a ajutat in mod considerabil, dar tu faci toata treaba. Fi recunoscator ptr ca ti-a oferit oportunitatea aceasta, si ca iti cinsteste, respecta si iubeste spiritul atat de mult incat vrea ce este cel mai bine ptr tine: eliberarea! Dar nu te priva de recunoasterea faptului ca tu esti cel care depune tot efortul. Cu smerenie, intelege si accepta, observarea destul de dificila pe care o faci, da meritele adecvate celorlalti, dar pastreaza si recunoasteti si tu meritele. Abia atunci dupa ce dai jos colivia si i-ai dat foc, atunci vei stii daca ai iubit. Iubirea nu moare orice ai incerca tu sa faci. Dar cateodata o confundam cu povestile, sau o acoperim cu ele. Da colivia la o parte si vezi ce ramane. Atunci vei iubi pentru ceea ce esti si nu pentru ceea ce oferi. Il vei iubi pe altul cum te iubesti pe tine. Atunci te poti bucura cu adevarat. Inima ta se va deschide, vei putea respira in sfarsit!
Acum este timpul in care tu sa iesi afara! Sa demolezi ce nu este al tau! Sa treci prin foc, sa te "lasi" ars!
Poti face toate acestea acasa, fara sa-ti intrerupi ritmul zilnic al vietii. Dar uneori totul se prabuseste si nu mai ai ce sa continui. Asa ca trebuie sa o iei de la capat, cu totul. Nu-i nimic. La telefon nu te cauta nimeni, nimeni nu-ti simte lipsa, esti singur. Viata iti arata clar: "Hey uite, i-am ocupat pe toti, ca sa fi in pace sa iti poti face lucrarea! Nu te va deranja nimeni, acum ai liniste. " Accepta-ti linistea, este un dar, nu o pedeapsa!
Nu te lasa influentat de relatarile altora care au reusit ceva asemanator inaintea ta, in care ti se da un timp in care trebuie sa te incadrezi sau la care sa te astepti. Ritmul nu este acelasi. Ceea ce unul va reusi intr-un an, altul o poate face intr-o luna, sau intr-o zi. Mergi pe drumul asta in ritmul tau. Provoaca-te constant sa avansezi, dar nu pune presiune pe tine, nici ca te misti prea incet sau prea repede, ca asa zic altii. Trebuie sa ai incredere in curajul tau. Nu-ti plafona fiinta, ritmul, puterea, si perseverenta doar ca i-ai putea face pe altii sa se simta mici, sau orice alte motive. Fii ceea ce esti. Daca esti un salbatic care se provoaca cu mult peste ceea ce aparent poate, fi ceea ce esti. Daca simti ca trebuie sa pasesti incet si cu grija, stii tu de ce esti ghidat sa faci asta, si vei afla oricum pe parcurs. Nu confunda insa rabdarea si chemarea de a pasi incet, cu frica de a inainta.
Nu te victimiza, nu dispera. E greu sa te observi detasat, intradevar, caci personalitatea ta vampirizanta ce s-a lipit de tine, este disperata sa ramana in viata. Constientizeaza faptul ca iti este atat de greu tocmai pentru ca faci ceea ce trebuie, tocmai pentru ca moartea personalitatii este aproape! Si continua. Vei simti curaj si putere cand vei vedea cu claritate orice greu si pumn care iti vine, ca fiind doar una dintre loviturile lesinate de pe urma.
Ramai vigilent. Dupa pumni, palme, tipete, si groaza, urmeaza letargia dinaintea mortii. Atunci vei fi imbiat cu tot felul de rugi frumoase, cu tot felul de ganduri care iti vor cauta mila, si vor cauta sa se foloseasca de compasiunea infinita a ceea ce esti, ca sa se mai hraneasca un pic, sa capete putere, doar ptr a reusi sa..... SE RIDICE SA-TI MAI DEA UNA!
Viclenia personalitatii tale este surprinzatoare. Iti va exploata bunatatea, si compasiunea, daca nu esti atent, si te va bate cu propriile tale calitati. Atunci este momentul sa fi si mai clar si mai tare. Ramai in continuare la mijloc. Detasat, puternic, dar bland si clar. Vei vedea in scurt timp, ultima zvanire a personalitatii tale care se va revela printr-un reflex de ura, si agresiune ultima.
Dupa acel reflex, lucrurile incep sa se mai calmeze, mai ramane doar o inertie a tot ceea ce a fost. O inertie care se manifesta prin tot felul de teste. Povestile vor incerca mereu sa se lipeasca de tine. Mai ales cand esti curat. Sa nu te pacalesti ca de acum nu mai ai nimic de facut. Trebuie sa fi constient, sa intelegi ca povestile tot timpul vor pluti pe langa tine. Ramai clar, asa cum esti acum, detasat, si lasa-le sa pluteasca pe langa tine ca niste baloane cu heliu, dar nu te apuca sa le prinzi sau sa le spargi. Mergi printre ele. Nu te pot afecta acum. Caci le stii goliciunea, intunericul, si juramintele fara gust.
Nu lupta este raspunsul, ci observarea detasata a agitatiei din tine. Dintre lingusitor si judecator. Cineva spunea: "Fi rau, cu toata bunatatea de care esti capabil!" Sau "Transforma-ti demonii in slujitori devotati si loiali. Fa-i sa fie de partea ta. Alearga-i cu lumina a ceea ce esti, pana ii prinzi sa ii vezi in totalitate, in detaliu, si atunci se vor transforma in ingeri."
Este posibil sa mai gresesti si sa mai permiti vreunei povesti sa se lipeasca de tine de-a lungul timpului. Sa nu te invinovatesti. Urmeaza acelasi proces si mentine-ti spiritul curat si liber. Da-ti jos din nou orice masca cat de mica sau fina ar fi, ca sa respiri din nou. Oricum dupa ce treci printr-o astfel de eliberare, iti va fi mult mai greu sa te apuci iar sa-ti faci o colivie noua. Poate vei lasa sa se agate de tine o poveste, doua, trei, dar intotdeauna vei stii cum sa te eliberezi de ele. E ca si cum faci un dus. Dusul trebuie sa-l faci periodic. Nu ai cum sa ramai curat si proaspat, ca dupa dus, o viata intreaga. Chiar daca trebuie sa insisti cu spuma mai multa cateodata, dusul tot este ceva foarte plapitant, energic dar si relaxant, placut de facut.
Accepta-ti ritualul de mentinere a unicitatii tale in aceasta viata, asa cum ai acceptat ca trebuie sa-ti faci un dus din cand in cand, sa mananci, sa faci sex sau sa dormi. Odata ce faci asta, totul devine mult mai natural. Iar activitatile banale ale vietii precum igiena, hrana, sexul, odihna vor capata si ele un nou sentiment de libertate, naturalete, iubire, recunostinta si acceptare.
Asta esti! Priveste-te! Bucura-te de tine! Atunci lucrurile incep sa se aseze asa cum meriti! Acum iti meriti trupul, viata, spiritul. Tu singur ti le-ai castigat!
"AI FOST MENIT PENTRU MARETIE
Esti mai puternic, mai destept, si mult mai curajos decat crezi. Esti capabil sa reusesti mult mai mult decat crezi. Ai fost menit pentru maretie - la fel ca toti ceilalti care au reusit. Dar este nevoie de perseverenta. Este necesara determinarea. Este nevoie sa dai piept cu fricile tale si sa faci ceea ce este greu si necesar, in loc de ceea ce este rapid si usor. Este nevoie sa sari peste scurtaturile mitice si sa iti folosesti imaginatia ca pe o harta si avanpremiera a atractiilor viitoare ale vietii." Zero Dean.