De câteva săptămâni, sufletul meu îmi şopteşte aceste cuvinte, mai ales datorită atacurilor pe care le primesc din jurul meu. Este greu să fi diferit. De ce? Pentru că lumea a avut ocazia să vadă ce înseamnă rău, şi de aceea orice fac, chiar este din suflet şi pură bunătate, fără nici o sămânţă de ură, invidie, lăcomie în gândul meu, şi totuşi, există o mare probabilitate ca acţiunile, cuvintele, sentimentele mele să fie interpretate exact ca fiind diabolice.


Ai avut vreodată sentimentul acela de frustrare pe care îl simţi atunci când faci ceva, respectiv spui ceva, din suflet, însă eşti condamnat pentru faptul că ai scopuri ascunse, pentru propriul tău beneficiu? Ei bine despre asta vorbesc. Suntem în alertă tot timpul pentru că trebuie să ne apărăm de orice profitor care ne apare în cale, datorită sistemului defectuos în care ne dezvoltăm, ne-am uitat umanitatea. Ce s-a întâmplat cu acel sincer "mulţumesc" şi o îmbrăţisare, după ce cineva te-a susţinut fără să ceară nimic in schimb? De ce ne atacăm şi ne rănim ajutoarele care ne vin, necondiţionat, atunci când ştim bine că avem nevoie de ele? De ce nu riscăm să avem încredere, doar pentru a nu ne uita umanitatea? 


Trebuie să realizăm că ne distrugem reciproc. Să ne gândim un pic: Un om se oferă voluntar, pentru a te susţine într-o problemă, din pură bunătate. Fie ajunge să te ajute (spre fericirea voastră), şi tu îl respingi apoi din teama că el are un interes ascuns la tine. Acea persoană se simte secătuită de compasiune, empatie, însă pentru că a dăruit necondiţionat, nu se aşteaptă la nimic, dispare din viaţa ta pentru a se reface. Însă nu va mai reveni cu acelaşi entuziasm lângă tine, pentru că acum lui îi este frică de tine, că vei profita de el (deci acum el este cel ce are nevoie de ajutor). Dar dacă acea persoană care se oferă să te ajute, este respinsă de către tine din start, având în vedere că fundaţia lui se bazează pe bunătate, va gândi că nu vrei să fi ajutat, şi respectându-ţi liberul arbitru nu se va mai oferi niciodată. Dar în acest caz tu, cel care l-ai respins, nu îţi rezolvi problema la fel de repede şi eficient, pe deasupra este posibil să te şi doboare. Asta ar face un om afectat de sistemul actual. 


Însă un suflet de cristal, te va ajuta necondiţionat, mereu, fără să renunţe, la a dărui bucăţi din sufletul lui, până când tu îţi vei rezolva problema. Orice vei face, respectiv vei spune, acestei persoane, va fi mereu lângă tine, pentru că aceasta simte că doar atunci când ea este în preajmă tu eşti capabil să rezolvi conflictul în care te afli. Nu va fi de ajuns, să o goneşti, să o ataci, să o respingi, pentru că tu nu şti în acel moment de ce ai nevoie deoarece sufletul tău este confuz şi îi este teamă de orice poate merge prost, dar ea ştie de ce ai tu nevoie şi cum te poate ajuta. Când întâlneşti o astfel de persoană, nu incerca să îi pătezi sufletul, cu neîncredere, jocuri, agresivitate, este ca şi cum îţi sabotezi singur soluţia de care tu ai nevoie. Totul are un curs firesc, acestă persoană este acum alături de tine în tot, pentru că tu ai cerut-o, sufletul tău a cerut ajutor, conştient fiind că nu va reuşi singur. Respingând ajutorul unei astfel de persoane îţi respingi propriul suflet, şi orice şansă ca el să se reabiliteze prea curând, sau poate niciodată. În cazul în care te întrebi: "Bine, dar dacă eu nu îi dăruiesc nimic acestei persoane, ea cum reuşeşte să fie atât de puternică?". Nu trebuie să îi dăruieşti nimic, atâta timp cât tu nu o vei respinge, ataca, în nici un fel, ea va şti cum să se refacă fără ajutorul tău, asta îţi garantez. 


Problema apare când ea este acolo mereu şi tu pe lângă faptul că o respingi constant (ceva de care ar putea să se protejeze dacă ar fi vorba numai de acest lucru), atacându-i sufletul, dorind să îi distrugi integritatea deoarece din mândrie, frică, invidie, ură pur şi simplu nu poţi accepta că există cineva atât de echilibrat. Şi după multe respingeri şi un final în care îi umileşti sufletul, ea tot va vrea să te ajute doar de ar fi alimentată această dorinţă a ei de orice sentiment pozitiv din partea ta, iar dacă nu va primi decât mai multe atacuri, se va retrage, şi va încerca să te ajute de la distanţă. Dar această metodă necesită mult timp, şi multă durere, din partea ta, cel care ai dorit să răneşti persoana respectivă, şi nu va avea reuşită decât atunci când vei renunţa la frică, ură şi vei avea încredere în ajutorul necondiţionat al altcuiva. Însă acea a doua şansă este posibil să nu mai vină, depinde doar de tine, şi de cât de pozitiv eşti capabil să gândeşti, de unul singur.




Dacă acel cineva te ajută fără să ceară nimic în schimb, înseamnă că nu numai că nu aşteaptă bunătate, dar nu aşteaptă nici răutate. Te ajută pentru că îţi pune sufletul mai presus decât al său. Ajutorul necondiţionat, şi rezistenţa la respingeri vine din iubire. Tu nu eşti în stare să îţi rezolvi problema singur deoarece nu mai crezi în tine, nu mai crezi că eşti vrednic de nimic, în alte cuvinte, nu te mai iubeşti deloc. Însă această persoană care insistă să fie lângă tine, a văzut cine eşti, a văzut în tine, şi ştie cât de multă nevoie ai de ea, deorece îţi poate dăruii iubire. Dacă te vrea în preajma ei este pentru că, simte că eşti doar un suflet "bolnav" ce are nevoie de recuperare, şi ai făcut ceva corect, ai cerut ajutor. Poate nu mai şti când, cum şi unde, însă este de ajuns o dată ca sufletul tău să strige după ajutor, în cea mai pură şi sinceră formă, şi această cerere a fost "înregistrată", iar acum îţi este indeplinită, desfăşurându-se chiar în faţa ochilor tăi. Sufletul de cristal este acolo să îţi aducă aminte care este esenţa originală a sufletului tău, şi să te ajute să te cunoşti iar. Nu gândi: "Nu merit ceea ce primesc, este prea multă bunătate" . Orice ai făcut, tocmai de aceea primeşti acum bunătatea asta, pentru că ai făcut ceva corect, şi această persoană ştie că poţi să o faci din nou.


Tu, suflete de cristal, dacă doreşti să ajuţi pe cineva din pură bunătate, NU renunţa, orice acesta ar zice, sau orice ar face. Pentru că sufletul său este rănit, nu poate găsi echilibrul şi tu eşti acolo să îl ajuţi sa regăsească acel echilibru. Orice cuvânt, orice, faptă, nu este reală, mai ales dacă regretă după, este doar frica, suferinţa care se eliberează dinăuntrul lui. Prin urmare ia-ţi scutul şi casca şi stai pe loc, nu pleci nicăieri. Atâta timp cât conflictul acesta rămâne între voi, tu vei fi capabil să îl ajuţi să iasă din această problemă. Dacă va apărea o a treia persoană, trebuie să iei o decizie, fie rămâi acolo până la capăt, fie te îndepărtezi. 


Şi acum te întreb pe tine dragă suflet rănit: De ce ai respinge un ajutor atât de preţios, pe care tot tu l-ai dorit, în schimbul durerii şi dezamăgirii totale?


Iubirea este totul. Prin iubire ne naştem, creştem, învăţăm, comunicăm, ajutăm, ne regăsim, ne vindecăm, procreeăm vieţi şi lumi.


Acceptaţi ajutorul necondiţionat. Vă veti susţine dreptul de a fi VII.


Continuaţi să credeţi în iubire, pentru că fără ea, viaţa chiar NU are culoare.

Azi o sa vorbesc despre ce anume trebuie facut in cazul in care relatia cere o pauza.
Am ceva experienta in situatii de genul asta. Si cred ca multora le-ar fi de folos.


Sa luam un exemplu concret. Doi oameni se cunosc, se indragostesc, totul e frumos, timpul zboara, insa la un moment ceva se intampla (intervine rutina, un vechi prieten care trezeste amintiri, intervine distanta, etc) si pune la incercare sentimentele celor doi. Dupa acest mare test se va vedea daca cei doi sunt cu adevarat potriviti sa fie impreuna, pentru ca le vor fi evaluate: rabdarea, simtul responsabilitatii, devotamentul, sentimentele, si multe alte lucruri.


Va spun: cand unul din parteneri cere timp, atunci trebuie sa fiti intelegatori si sa i-l acordati, mai ales daca relatia a decurs impecabil pana in momentul respectiv. Cea mai mare greseala este sa insisti atunci cand celalalt are nevoie de un pic de spatiu si timp, pentru a-si rezolva probelmele, oricare ar fi ele, care stau in calea fericirii in doi. Stiu pare greu. Va intrebati probabil: "Asta e nebunie curata, cum sa fac asta, daca pierd relatia? Daca se pierd sentimentele?" Ei bine, tocmai de aceea este un test.
Am invatat ca nu e bine, pur si simplu, sa suni, sa insisti sa discutati despre sentimente, momente, sau mai important, intrebarea cea mai periculoasa, pentru cel care o pune : "Cand o sa ne impacam?". Nu merge asa, persoana respectiva a cerut o pauza, deci o pauza de la toate astea. Nu faceti decat sa inrautatiti situatia. 


Nici eu nu credeam pana nu am aflat pe pielea mea acum cativa ani. Daca chiar vrei sa ai un viitor cu persoana respectiva, lasa-i timp si spatiu, sa isi rezolve treburile, sa isi raspunda la intrebarile pe care le are, sa uite pe cineva.


Deci pentru persoanele carora li se spune "Am nevoie de timp/ lasa-mi un pic de spatiu":  fara telefoane, fara mailuri, fara messenger, fara nimic! Decat daca persoana care cere timp va contacteaza atunci puteti sa raspundeti, sa socializati cu ea. Cateodata unele probleme nu au nevoie de ajutor din afara, si trebuie rezolvate individual, pentru ca altcineva in afara de persoana care are problema, mai mult rau ar face decat bine. Daca va pasa cu adevarat, trebuie sa faceti aceste lucruri.


Acum urmeaza intrebarea "Dar cum sa inrautateasca lucrurile?". Este foarte simplu, datorita faptului ca insistati, persoana respectiva isi poate pierde sentimentele mai repede deoarece se simte sufocat, se poate sa impulsionati partenerul sa isi gaseasca pe altcineva, crezand ca sunteti o fire prea obsesiva si nu puteti respecta spatiul si deciziile celorlalti. Sunt sigura ca pentru cei aflati in aceasta situatie e mult mai convenabil, sa asteptati acea persoana. Pur si simplu. Va intrebati: "De ce?" pentru ca daca sunteti meniti sa fiti impreuna, dupa un timp o sa va regasesti intr-un fel sau altul pe un front comun care o sa va readuca impreuna. Daca nu, inseamna ca acea persoana nu a fost, nu este si nu va fi niciodata potrivita pentru voi.


Ce faceti cu timpul ramas atunci cand asteptati? Nimic mai simplu, faceti lucruri care va plac sau apucati-va de hobby-uri/pasiuni pe care a-ti vrut mereu sa le urmati, dar poate nu a-ti avut timp, motivatie, etc. Este posibil sa descoperiti lucruri interesante in voi cu aceasta ocazie. Este destul de motivant sa vrei sa faci altceva decat sa tot incerci sa "il pierzi" pe cel pe care il iubesti.


Iar pentru cei care spun ca au nevoie de o pauza. Profitati de timpul liber pe care il aveti ca sa va rezolvati problemele cu adevarat. Nu va pierdeti in alte activitati, nu uitati pentru ce anume a-ti cerut timp. Daca doreati sa incheiati relatia, atunci este nevoie de o cu totul alta discutie. Intre a incheia o relatie si a cere timp este mare diferenta. Care este? Diferenta este ca atunci cand inchei o relatie, cel parasit, in mod normal, nu te mai asteapta, dar atunci cand ceri timp, partnerul te asteapta sa iti pui viata in ordine. Iti respecta intimitatea, te respecta pe tine. Deci nu se trage de timp aici, daca se ajunge in punctul in care se cere o pauza, si persoana cealalta va acorda acest timp, atunci este nevoie de o corectitudine, in primul rand fata de persoana ta, pentru ca ti-ai dat un cuvant, si in al doilea rand pentru cealalta persoana, care sigur va asteapta. Evident ca daca la un moment dat se considera ca aveti nevoie de ajutorul partenerului pentru a rezolva problemele, puteti cere acel ajutor, persoana care va asteapta, nu va refuza sa fie de ajutor. Mai mult ca sigur.


Sa nu faceti confuzie intre a lupta pentru cineva deoarece a-ti gresit, si a lupta pentru cineva, prin rabdare. Este foarte bine sa se lupte pentru cineva, in cazul in care s-a gresit, daca sentimentele inca mai sunt si se regreta sincer fapta. De exemplu : a-ti mintit (subiecte importante, nu fleacuri), a-ti inselat, nu a-ti apreciat cu adevarat, etc. In aceste cazuri "daca va da afara pe usa, intrati pe geam!". Pentru ca atunci trebuie sa demonstrati ca inca mai meritati timpul acelei persoane, ca a fost o ratacire de moment, ca nu vreti sa pierdeti iubirea si ca veti face orice pentru a remedia situatia. Sa luptati sa recastigati ce a-ti pierdut. Insa cand se cere timp este exact contrariul, persoana care cere timp are nevoie sa lupte singur pentru a-si mentine sentimentele vii, si modalitatea prin care luptati pentru ea este prin rabdare si intelegere.


Daca chiar iubiti acea persoana asteptati-o! Si viceversa, daca cereti timp, nu va prostiti, si tineti-va de cuvant. O inima ranita din prea multa batjocura si lipsa de responsabilitate din partea celuilalt, se recupereaza foarte greu, si nimeni nu doreste sa ajunga acolo..


"Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face!"


Cu calm si rabdare orice se poate rezolva! Si multumesc unui bun prieten ca mi-a adus aminte!


Invatati de la mine, pentru ca eu am patit-o! Si nu vreti sa ajungeti in punctul in care sa va ganditi ca a-ti fi putut avea totul, dar din cauza impulsivitatii a-ti dat cu piciorul.


Iubiti total! 

Avand in vedere ca viata mea a luat un curs diferit decat ma asteptam, nu o sa incep sa vorbesc iar despre sufletele de cristal. Nu. O sa incep acest blog vorbind in schimb despre dramele sentimentale pe care le traim si va astept cu pareri si completari.


Asadar, Ce faci cand nu se termina iubirea (de nici o parte), dar nu poti merge mai departe fiindca situatia nu mai prezinta nici macar un singur castig, ci mai degraba duce spre colaps? (sentimental, nu material, aici nu vom vorbi din punctul de vedere al unei persoane care profita material). In ultima vreme aud tot mai multe persoane vorbind despre faptul ca "iubirea nu este de ajuns". Stai asa?! De cand s-a ajuns aici? Chiar atat de orbi sa fim , sa nu realizam ca ne mintim singuri? Sunt atat de multe persoane dezamagite de viata incat a devenit un moto sa spui ca "Iubirea nu este de ajuns, oricum nu exista iubirea din basme si filme". Bine, bine dar daca acel sentiment nu exista, cum a fost posibil, conceperea lui, si descrierea in profunzime a acelor trairi si moduri de viata? Acelea au pornit de undeva, CINEVA le-a trait si deci a stiut cum sa le explice, sa le descrie exact cum au fost simtite.


Eu sunt satula sa merg pe strada tinand de mana un barbat care este prea ocupat sa intoarca capul sa ma vada ca SUNT acolo. Nu e de ajuns sa fi o fiinta iubitoare, intelegatoare, atenta cu cei din jurul tau, pentru ca oricum intentiile tale sunt interpretate in mod banal. "Este atat de minunata pentru ca are un interes!"


De cand a devenit banal si plictisitor sa vrei sa iubesti total?! Nu se dau indicii peste tot "Banii nu aduc fericirea"?... Si trista majoritate tot dupa bani alearga. As vrea sa aflu care a fost punctul in care s-a uitat cum se saruta cu tandrete din suflet si nu din interes, as vrea sa stiu unde s-a uitat cum sa sustii pe cineva neconditionat, si cum sa dai si sa ai incredere totala in cineva.


Mai nou, sa inlocuit iubirea cu faima, pana nu demult banii erau rivalii acesteia, acum e faima. "Trebuie sa devin cunoscut" imi zice un prieten "iubirea nu ma satisface". Hmm bine, dar.. tu nu esti tot HOMO SAPIENS ca mine? sau esti doar "Homo" sau doar "Sapiens"? Nu suntem singurii care confundam sau uitam importanta iubirii totale in vietile noastre. Au "incercat" si altii de-a lungul timpului, si se stie ca rezultatul a fost o viata anosta si fara gust. Nu degeaba operele semnate Eminescu venereaza iubirea, natura, femeia (avand in vedere ca el era barbat). Cei care au plecat din lumea asta si au contat, au lasat indicii in urma, despre ce este important in viata (chiar daca acele indicii erau lucruri asupra carora ei au gresit sau nu). Eu ca femeie, stiu, ca nu vreau sa trec prin viata fara sa iubesc total un alt suflet,si mai ales nu vreau sa ajung la sfarsitul vietii acrita si amara de viata alaturi de un trup.


Un alt aspect al despartiriilor este interventia persoanelor din afara in relatia voastra, un intreg. Nu stiti ca intr-o relatie nu incap 3,4,5,6,... persoane? Exista doar doi care formeaza un intreg, iar cand unul din acei doi, se apleaca prea mult spre stanga respectiv dreapta sa auda ce zice o a treia persoana, deja intregul se crapa, iar in momentul in care incepe sa asculte, nu mai exista un intreg, ci doar doua jumatati avariate. Nu este pacat sa se ajunga acolo?


Mai exista si acele greseli mai josnice de genul, minciunilor, inselatului, chiar bataie. Se pare ca nu am de ales decat sa vorbesc si despre asta, ca poate ajut pe unii care s-au pierdut intre timp in notiuni. Intr-o relatie aceste greseli nu au loc, pur si simplu nu sunt caracteristici ale unei trairi constiente de iubire. Dar in caz ca se intampla o data stiti vorba cu "a doua sansa", nu-i asa? Se merita iertat prima oara (in cazul cu bataie, doar daca este vorba de o palma, pentru ambele parti :D ) Exista un motiv pentru care sa inventat cuvantul "loialitate". Altfel ce rost avea sa apara in dictionar, nu?


Sunt atat de multe de discutat pe aceasta tema incat, stiu ca voi mai veni cu completari de-a lungul timpului. Asa ca stati in alerta.


Deci, in concluzie, daca vreti sa fiti fericiti, cu voi insiva si cu viata, iubiti in primul rand cu adevarat, si apoi celelalte probleme vor avea o rezolvare mult mai rapida, datorita faptului ca o minte clara, multumita de completarea adusa de catre partner, poate concepe idei intr-un timp scurt, si cu mult mai eficiente in compozitie.


Si acum va intreb: Tot nu este de ajuns iubirea?