Prin frânturi de timp şi spaţiu, omul se poate conecta cu spiritul său prin unul sau mai multe talente, pasiuni, chemări sau oricum vreţi să le mai ziceţi. Meditaţia este una dintre acele lucruri care amplifică conexiunea cu spiritul. Bineînţeles că meditaţia poate duce la descoperirea acelor pasiuni, sau invers. Meditaţia este, de asemenea, una dintre acele lucruri care ar fi ideal de practicat de toată lumea, şi nu îi neg importanţa. Cu toate acestea însă aşa cum nu există doar o singură frumuseţe în acest univers, aşa şi meditaţia poate fi completată de practica unui talent. Inevitabil acestea două se completează reciproc oricare ar fi prioritatea ptr fiecare, însă astfel fiinţa omenească se menţine conectată, echilibrată şi atentă la TOT. Apare inevitabil apoi iubirea universal manifestată, vindecarea , eliberarea şi deja fiinţa umană se recunoaşte a fi de fapt un spirit cu aripi neobosite de cunoaşterea frumosului, iubirii, a intregii divinităţi infinite.
Concret ce anume ar fi ideal de făcut?
Practică pe cât de des posibil ce te însufleţeşte, ce-ţi aduce plăcere, acel lucru care te face să uiţi că există spaţiu, timp şi nu exişti decât tu ca fiinţă şi talentul tău manifestându-se. Dacă nu ai poftă să o faci sugerez o practică meditativă zilnică sau cât de des se simte a se practica. Ascultă-ţi inima, acea voce care nu are niciodată frică, separare, încordare, grabă sau violenţă în glasul şi exprimarea ei. Pentru minte aceasta pare banală, mult prea simplă, penibiă, naivă, copilărească, prostească şi astfel avem tendinţa să o discredităm.
Inima are înţelepciunea ei specială. Reuşim să o înţelegem când devenim detaşaţi, încrezători în viaţă, observând astfel că logica nu este necesară întotdeauna în drumul vieţii. Aşa este viaţa de fapt. Aduceţi-vă aminte ca atunci când lucraţi la ceva, la început şi în timpul lucrului doar se întrezăreşte o imagine vagă a rezultatului, dar la final înţelegem imaginea completă. Totul se întâmplă cu un rost. Oricât de mult ati contrazice acest concept, să îi spunem aşa, vă sugerez să lăsăm discuţia liberă şi să mai vorbim, să mai analizăm peste ceva timp.
Eu mă fac fericită singură în fiecare zi prin tot ceea ce fac. Încep ziua cu recunoştinţă pentru ceea ce sunt şi pentru unde am ajuns, de obicei prin meditaţie. Restul zilei fac pe cât posibil ceea ce iubesc. Am multe pasiuni şi alternez cu ele. Pe cât de fericită mă fac, pe cât de mult învăţ din toate aceste pasiuni despre mine şi despre viaţă.
Aproximativ seară de seară dansez pe ritmuri orientale. Nu pot explica în cuvinte ce simt cu exactitate. Inima-mi creşte şi vibrează, zâmbesc de fericire pură, simt că sunt una cu natura, în acel moment nu am percepţia spaţiului şi timpului, şi dacă cineva mă va filma pe ascuns (mi s-a întâmplat şi asta ) şi observ apoi cu atenţie clipul, voi fi uimită de toate mişcările care le fac. Nu ştiu de unde îmi vin, ce fac şi cum fac, dar nu am învăţat de nicăieri să dansez şi să mă mişc pe aceste ritmuri.
Pe cât trece timpul mă uimesc din ce în ce mai mult cu ce pot face. Şi asta se întâmplă şi cu celelalte pasiuni ale mele. Oricine poate face asta cu oricare din pasiunile sale, oricât de banală ar fii pentru ceilalţi, pentru voi este importantă. Spiritul vorbeste prin inima voastră prin aceste pasiuni. Fără spirit nu suntem nimic. El animă corpul nostru. Noi suntem spirit, ce joacă un rol prin acest corp ales acum. Fie că eşti femeie sau bărbat, nu există limite, nu e niciodată prea devreme sau prea tărziu să începi să TRĂIEŞTI.
Vă sugerez să practicaţi acele pasiuni fără reţineri de orice fel. Şi dacă totuşi vă simţiţi goi, nemotivaţi practicaţi o metodă de meditaţie si perseverati astfel. Meditaţia vă poate ajuta enorm să vă revitalizaţi forţa vieţii din voi, forţa spiritului. Poate fi şi viceversa. Orice v-ar lipsi, fie că deja meditaţi de mult timp şi totuşi nu eraţi pasionali ptr viaţă poate pentru că nu va practicaţi talentul (unul din ele, avem cel puţin 1 talent fiecare din noi), fie că pasiunea voastră pentru ceva se manifestă deja dar simţiti că ceva lipseşte, că nu este un entuziasm pur, poate lipseşte meditaţia. Oricum ar fi, eu ştiu, simt, că meditaţia şi unul (sau mai multe) din talentele noastre au nevoie una de cealaltă şi se vor completa reciproc.
Intraţi în spaţiul spiritului vostru unde totul este firesc, pur şi natural. Manifestaţi-vă dansaţi prin viaţă fără reţineri, cu toţii meritaţi acel sentiment, acea plenitudine împodobită cu sclipirile beatitudinii, extazului!
Sunteţi iubiţi! <3