Cand oamenii onoreaza un Dumnezeu
Plin de iubire si iertare
Prin crima unor fiinte atat de innocente
Este acea parte din an
Cand vocile a sute de mii de miei
Se aud ca ecou in inimile ascultatoare
Care urmaresc fara putere macelul
Cum poate o intreaga cultura
Sa gandeasca ca luarea miilor de vieti
In cinstea unui Dumnezeu iubitor
Ii poate aduce daruri, dovezi de credinta?
Cum ar putea uciderea unor fiinte
Sa insemne daruri de pret catre Dumnezeu
Cand aceasta actiune incalca 4 porunci
Fundamentale si inevitabile?
Omul ucide (prounca 6) un miel ca sa-l cinsteasca pe Iisus
Pe Iisus care lua mieii in brate, si ii proteja
Omul este desfranat (porunca 7) in pofta lui fata de carne
Asa cum un pradator este sclavul instinctelor sale.
Omul fura (porunca 8) viata unei fiinte fara de aparare
Ca sa aduca un dar nemuncit, viclean
Sa-si acopere propria incapatanare
Ca semn de vinovatie ca nu vrea sa slaveasca corect.
Omul pofteste din carnea aproapelui sau (porunca 10)
Acea carne ce apartine acelei fiinte,
E doar a ei de luat si dat
Si totusi omul indrazneste sa pretinda viata ei.
Omul incalca aceste porunci cu nestiinta
Si se mai mira de ce ii este viata grea
De ce isi simte sufletul nedemn de fericire..
De ce se crede incapabil a fi asemeni lui Iisus..
Oare mesajul nu a fost destul de clar?
Oare invataturile acestea
Sunt prea departe de oameni?
Ori pur si simplu nu vor sa le respecte?
Duhovnici, preoti, pustnici, calugari
Si toti cei cu har, intelepciune si claritate
Arata cum se paseste pe cale.
Ei mananca doar legume, seminte, fructe si paine
Altii doar fructe si apa
Altii abia daca mananca.
Si totusi sunt unii dintre cei mai fericiti oameni
Este gresit inteles ca este o agonie
Cand urmezi o viata fara excese
Cand renunti sa mananci carnea altuia
Si alegi sa mananci doar rodul pamantului.
Este gresit inteles ca orice practica ascetica
Urmeaza aceste fiinte cu privirea clara
Este agonizanta, si sleitoare de puteri
Ca ar fi o suferinta prin care se pedepsesc cumva.
Se poate trai astfel in plina societate
Si nu simti nici o lipsa, sau tortura,
Ba incepi sa te simti plin si linistit
Din ce in ce, pe cat trece timpul.
Incepi sa intelegi parte cu parte
De ce iubeste Dumnezeu asa mult
Cu sacrificiu de Sine si in infinitate
Aceasta lume si toate fiintele din ea.
Si atunci cand privesti la bucata de muschi
A unui miel prea fraged ca sa fie ranit
Din farfuria aproapelui tau
De langa tine la o masa presupusa festiva.
Intelegi ca acea carne este ca si carnea ta.
Acel muschi ar fi putut fi luat,
Din piciorul tau, si bratele tale
Nu e cu nimic diferit de tine.
Caci radacina vietii tale se afla in Dumnezeu
Si la fel este si radacina oricarei fiinte
Ce umbla in aceasta lume;
Venim toti din acelasi pamant.
De-ar incerca si oamenii sa urmeze
Exemplele vii prin care li se tot vorbeste
Ar vedea ca nu e nimic de sacrificat
Decat iluzia ca ar fi ceva de sacrificat.
Cand pasesti pe calea sfintilor
Nu este usor, dar nici imposibil,
Este doar calea fara de suferinta
Pe care acest Dumnezeu o vrea pentru toti.
Nu este usor pentru ca omul
Este atat de cusut de suferinta
Incat viata fara de ea i se pare grea
Imposibila, si de atins.
Cand de fapt pe sub piele omul doreste
Doreste sa mearga pe aceeasi cale de suferinta
Caci nu doreste sa renunte la placere
La intoxicanta si ametitoarea senzatie.
Precum un om dependent de un drog
Nu poate sa renunte la crime si furturi,
Caci asta ar insemna sa renunte la drog
Si la senzatia si gustul ce ii ofera.
Este adevarat cand se zice
Ca nimeni nu il leaga pe om in suferinta
Decat el insusi, cu lantul de mana
Mereu agatandu-l in cuiul de langa dependenta.
Si urmand vietile sfintilor, si graiul lor
Caci Iisus a imbratisat toate fiintele
Si pentru toate el si-a dat viata.
Caci luand vietile mieilor in fiecare an
Afirmam ca alegem mereu sa il sacrificam pe Iisus (mielul)
Alegemsa aruncam pe umerii lui vinovatiile noastre
Refuzand sa luam responsabilitate pentru ele.
Sa-l slavim si onoram pe Iisus cu viata si nu cu moartea, si sa lasam miei sa traiasca!
Caci nu putem crea viata vesnica din moarte perpetua..
Animalele – sunt creaţia lui Dumnezeu, nu sunt proprietate umană, mărfuri sau resurse. Creştinii care sunt conştienţi de ororile răstignirii, trebuie să realizeze ororile suferinţei nevinovate. Răstignirea lui Hristos este o identificare completă a lui Dumnezeu cu cei slabi, cu cei neajutoraţi, şi în special cu suferinţa neîndreptăţită de la care nu te poţi ascunde.
- Andrew Linzy
Ioan Gura de Aur descrie viata crestinilor: “Ei nu varsau sange, nu ucideau sau sacrificau animale… Deasupra lor nu plutea indoliatul miros de carne, nu gemeau sacrificati. Ei mancau painea crescuta cu propriile lor maini, si beau apa de izvor. Cand doreau sa manance ceva special, mancau fructe si se bucurau de ele.”
“Iata ca v-am dat orice iarba care face samanta si care este pe fata intregului pamant, si orice pom, care are in el rod cu samanta: aceasta sa fie hrana voastra. Iar tuturor fiarelor pamantului, tuturor pasarilor cerului, si tuturor vietatilor care se misca pe pamant, care au in ele o suflare de viata, le-am dat ca hrana toata iarba verde.” “(Geneza, capitolul 1 versetele 29-30).