Ai avut vreodată sentimentul acela de frustrare pe care îl simţi atunci când faci ceva, respectiv spui ceva, din suflet, însă eşti condamnat pentru faptul că ai scopuri ascunse, pentru propriul tău beneficiu? Ei bine despre asta vorbesc. Suntem în alertă tot timpul pentru că trebuie să ne apărăm de orice profitor care ne apare în cale, datorită sistemului defectuos în care ne dezvoltăm, ne-am uitat umanitatea. Ce s-a întâmplat cu acel sincer "mulţumesc" şi o îmbrăţisare, după ce cineva te-a susţinut fără să ceară nimic in schimb? De ce ne atacăm şi ne rănim ajutoarele care ne vin, necondiţionat, atunci când ştim bine că avem nevoie de ele? De ce nu riscăm să avem încredere, doar pentru a nu ne uita umanitatea?
Trebuie să realizăm că ne distrugem reciproc. Să ne gândim un pic: Un om se oferă voluntar, pentru a te susţine într-o problemă, din pură bunătate. Fie ajunge să te ajute (spre fericirea voastră), şi tu îl respingi apoi din teama că el are un interes ascuns la tine. Acea persoană se simte secătuită de compasiune, empatie, însă pentru că a dăruit necondiţionat, nu se aşteaptă la nimic, dispare din viaţa ta pentru a se reface. Însă nu va mai reveni cu acelaşi entuziasm lângă tine, pentru că acum lui îi este frică de tine, că vei profita de el (deci acum el este cel ce are nevoie de ajutor). Dar dacă acea persoană care se oferă să te ajute, este respinsă de către tine din start, având în vedere că fundaţia lui se bazează pe bunătate, va gândi că nu vrei să fi ajutat, şi respectându-ţi liberul arbitru nu se va mai oferi niciodată. Dar în acest caz tu, cel care l-ai respins, nu îţi rezolvi problema la fel de repede şi eficient, pe deasupra este posibil să te şi doboare. Asta ar face un om afectat de sistemul actual.
Însă un suflet de cristal, te va ajuta necondiţionat, mereu, fără să renunţe, la a dărui bucăţi din sufletul lui, până când tu îţi vei rezolva problema. Orice vei face, respectiv vei spune, acestei persoane, va fi mereu lângă tine, pentru că aceasta simte că doar atunci când ea este în preajmă tu eşti capabil să rezolvi conflictul în care te afli. Nu va fi de ajuns, să o goneşti, să o ataci, să o respingi, pentru că tu nu şti în acel moment de ce ai nevoie deoarece sufletul tău este confuz şi îi este teamă de orice poate merge prost, dar ea ştie de ce ai tu nevoie şi cum te poate ajuta. Când întâlneşti o astfel de persoană, nu incerca să îi pătezi sufletul, cu neîncredere, jocuri, agresivitate, este ca şi cum îţi sabotezi singur soluţia de care tu ai nevoie. Totul are un curs firesc, acestă persoană este acum alături de tine în tot, pentru că tu ai cerut-o, sufletul tău a cerut ajutor, conştient fiind că nu va reuşi singur. Respingând ajutorul unei astfel de persoane îţi respingi propriul suflet, şi orice şansă ca el să se reabiliteze prea curând, sau poate niciodată. În cazul în care te întrebi: "Bine, dar dacă eu nu îi dăruiesc nimic acestei persoane, ea cum reuşeşte să fie atât de puternică?". Nu trebuie să îi dăruieşti nimic, atâta timp cât tu nu o vei respinge, ataca, în nici un fel, ea va şti cum să se refacă fără ajutorul tău, asta îţi garantez.
Problema apare când ea este acolo mereu şi tu pe lângă faptul că o respingi constant (ceva de care ar putea să se protejeze dacă ar fi vorba numai de acest lucru), atacându-i sufletul, dorind să îi distrugi integritatea deoarece din mândrie, frică, invidie, ură pur şi simplu nu poţi accepta că există cineva atât de echilibrat. Şi după multe respingeri şi un final în care îi umileşti sufletul, ea tot va vrea să te ajute doar de ar fi alimentată această dorinţă a ei de orice sentiment pozitiv din partea ta, iar dacă nu va primi decât mai multe atacuri, se va retrage, şi va încerca să te ajute de la distanţă. Dar această metodă necesită mult timp, şi multă durere, din partea ta, cel care ai dorit să răneşti persoana respectivă, şi nu va avea reuşită decât atunci când vei renunţa la frică, ură şi vei avea încredere în ajutorul necondiţionat al altcuiva. Însă acea a doua şansă este posibil să nu mai vină, depinde doar de tine, şi de cât de pozitiv eşti capabil să gândeşti, de unul singur.
Dacă acel cineva te ajută fără să ceară nimic în schimb, înseamnă că nu numai că nu aşteaptă bunătate, dar nu aşteaptă nici răutate. Te ajută pentru că îţi pune sufletul mai presus decât al său. Ajutorul necondiţionat, şi rezistenţa la respingeri vine din iubire. Tu nu eşti în stare să îţi rezolvi problema singur deoarece nu mai crezi în tine, nu mai crezi că eşti vrednic de nimic, în alte cuvinte, nu te mai iubeşti deloc. Însă această persoană care insistă să fie lângă tine, a văzut cine eşti, a văzut în tine, şi ştie cât de multă nevoie ai de ea, deorece îţi poate dăruii iubire. Dacă te vrea în preajma ei este pentru că, simte că eşti doar un suflet "bolnav" ce are nevoie de recuperare, şi ai făcut ceva corect, ai cerut ajutor. Poate nu mai şti când, cum şi unde, însă este de ajuns o dată ca sufletul tău să strige după ajutor, în cea mai pură şi sinceră formă, şi această cerere a fost "înregistrată", iar acum îţi este indeplinită, desfăşurându-se chiar în faţa ochilor tăi. Sufletul de cristal este acolo să îţi aducă aminte care este esenţa originală a sufletului tău, şi să te ajute să te cunoşti iar. Nu gândi: "Nu merit ceea ce primesc, este prea multă bunătate" . Orice ai făcut, tocmai de aceea primeşti acum bunătatea asta, pentru că ai făcut ceva corect, şi această persoană ştie că poţi să o faci din nou.
Tu, suflete de cristal, dacă doreşti să ajuţi pe cineva din pură bunătate, NU renunţa, orice acesta ar zice, sau orice ar face. Pentru că sufletul său este rănit, nu poate găsi echilibrul şi tu eşti acolo să îl ajuţi sa regăsească acel echilibru. Orice cuvânt, orice, faptă, nu este reală, mai ales dacă regretă după, este doar frica, suferinţa care se eliberează dinăuntrul lui. Prin urmare ia-ţi scutul şi casca şi stai pe loc, nu pleci nicăieri. Atâta timp cât conflictul acesta rămâne între voi, tu vei fi capabil să îl ajuţi să iasă din această problemă. Dacă va apărea o a treia persoană, trebuie să iei o decizie, fie rămâi acolo până la capăt, fie te îndepărtezi.
Şi acum te întreb pe tine dragă suflet rănit: De ce ai respinge un ajutor atât de preţios, pe care tot tu l-ai dorit, în schimbul durerii şi dezamăgirii totale?
Iubirea este totul. Prin iubire ne naştem, creştem, învăţăm, comunicăm, ajutăm, ne regăsim, ne vindecăm, procreeăm vieţi şi lumi.
Acceptaţi ajutorul necondiţionat. Vă veti susţine dreptul de a fi VII.
Continuaţi să credeţi în iubire, pentru că fără ea, viaţa chiar NU are culoare.