"Sfidatorul, Umbra, Parazitul, Diavolu, Cel care separa...generatorul fricii, sursa ignorantei si a conditionarii umane. Iti vorbeste voci in minte care crezi ca sunt ale tale si din mic il facem mare reactionand la impulsurile lui din frica...pana cand crezi ca el esti tu, moment cand identificarea e completa si ajungem sa ne traim viata ghidati de vocile din mintea noastra in intuneric si angoasa in loc de a decodifica corect viata prin inima." CrissCelVerde
Iubirea este un copac cu radacini reale si cat se poate de adanci, pe de alta parte frica este o doar umbra acelui copac dar care mereu incearca sa se dea drept copacul. Ceea ce vreau eu sa zic este ca un om care a lasat frica sa-l pacaleasca ca este adevarul lui, nu este neaparat un om lipsit de iubire cu desavarsire. De obicei frica prinde teren cand fiinta isi pierde vitalitatea prin tot felul de consumatori nenecesari, dar mai prinde teren si cand esti foarte aproape de centrul tau, si dintr-un gest de disperare frica cauta atunci "planta" cea mai adevarata din tine, lucrurile care cu adevarat iti definesc fiinta. Atunci se lipeste de ea, se camufleaza, se confunda cu planta si face ca totul sa para inofensiv si inocent, asemeni unui cameleon, sau asemeni unei plante carnivore. Cand aduci in prim plan observarea detasata si smerita a ceea ce este exact asa cum este, acceptarea si iertarea, invoci puterea harului dumnezeiesc, o trezesti, putere care poate transforma chiar si cea mai apriga suferinta, intr-o sursa de forta si vitalitate, pentru a-ti rezolva conflictele interioare. Natura ne ofera tot ce avem nevoie in orice moment, totul este sa fim destul de sinceri cu noi insine sa observam tot ceea ce avem la dispozitie si tot ceea ce suntem, asa cum suntem. Frica se instaleaza intr-un spatiu atat de pur si innocent pentru fiinta atunci cand din neatentie lasam diferiti consumatori sa ne suga de vitalitate, dar si cand incepem sa ne apropiem de niste adevaruri fundamentale vietii. Frica intra astfel in joc, folosindu-se de faptul ca sti ca iubirea, compasiunea si bunatatea aplicate prin acceptare si iertare sunt solutia universala pentru orice conflict, si transformand acest adevar interior intr-unul rigid, dur, si nemilos. Aceste ultime caracteristici fiind doar iedera (frica) care crescuse peste copac (iubirea). Astfel folosidu-se de acest spatiu atat de innocent si pur, taie in carne vie pe oricine nu se incadra in iubire, si cu atat mai mult te taie pe tine in mii de fragmente, pana sa fi aproape sa te imprastii de tot prin tot universul. Oricum puterea cu care ii "pedepsesti" pe cei din jur pentru neincadrare, este cu mult mai mica fata de puterea cu care te auto-pedepsesti. In cele din urma, frica cand vede ca a prins destula putere prin faptul ca se foloseste de resursele tale cu adevarat puternice, nu doreste decat sa creeze cadrul perfect in care sa fie complet recunoscuta ca fiind copacul, dar asta si din simpla ei dorinta vesnica de a supravietuii. Suferinta prin care treci in trecut poate deveni atunci un punct de forta si vitalitate pentru a aduce lumina in prezent, daca este privita cu detasare, daca este acceptata si iertata, si daca este inteleasa cu sensul constructiv cu care a venit, initial, in trecut. Odata ce iertarea deja intra in joc, smerenia renaste in tine mai puternica, si nu doar ptr un anumit aspect, ci pentru absolut tot. Vorbim deci de o revelatie si o revolutie autentica in fata fricii, doar atunci cand smerenia este incarcata si de o imensa si profunda recunostinta fata de tot ceea ce iti ofera viata aici si acum. Nu stiu daca cineva de pe planeta asta a inteles pe deplin ce este iubirea si ce poate ea face. Un om Sfant eventual. Inca invatam cu totii cu ce se mananca. Eu cel putin o simt, dar mai am mult de revelat despre ea. Si nu pot decat sa fiu sincera sa zic ca multumesc fricii ca ma provoaca, dar in acelasi timp sa fiu vigilenta pentru a nu o lasa sa se confunde in mod permanent ce ceea ce sunt.
"Sfidatorul, Umbra, Parazitul, Diavolu, Cel care separa...generatorul fricii, sursa ignorantei si a conditionarii umane. Iti vorbeste voci in minte care crezi ca sunt ale tale si din mic il facem mare reactionand la impulsurile lui din frica...pana cand crezi ca el esti tu, moment cand identificarea e completa si ajungem sa ne traim viata ghidati de vocile din mintea noastra in intuneric si angoasa in loc de a decodifica corect viata prin inima." CrissCelVerde
0 Comments
"Iubirea a venit sa conduca si transforme, ramai treaza, inima mea, ramai treaza." "Love has come to rule and transform, stay awake my heart, stay awake." Rumi Aceasta expresie este "vinovata" pentru inspiratia mea de acum, atat de "vinovata" incat nu m-am putut abtine sa nu scriu. Cand iubirea vine sa conduca si sa transforme, nu vine intotdeauna cu tandrete si fluturasi de emotii, inainte de toate ea trebuie sa isi faca loc, sa faca curatenie, pentru a se putea instala din nou in fiinta ta. Sau mai degraba pentru a te ajuta sa-ti aduci aminte ca este parte din tine si ca nu te poate parasi vreodata cu adevarat. Astfel in momentele acelea de "curatenie generala", ne trezim intr-o confuzie ce pare absoluta, cu greu trecem peste senzatiile bio-chimice incomode, sau de furtuna mental-emotionala ce ne incearca la fiecare pas. Avem impresia ca ne pierdem si mai mult, dar de fapt, o curatenie generala este asa cum trebuie sa fie: puternica, de la cap la coada, eficienta, si in profunzime. Inima noastra are tendinta sa renunte, sa capituleze in fata unei desfasurari de forte atat de intense. Sunt momente cand esti deschis asemeni cerului, la maxim, insa sunt momente cand ai impresia ca pur si simplu te-ai anesteziat si ca nu mai poti , si nu mai simti nimic. In mare parte multi se lasa pacaliti de minte, care oricum creeaza o furtuna in noi ca sa se mentina la conducere, si sa renuntam singuri la iubire, in cele din urma. Aceste momente fac de fapt diferenta! Caci iti trebuie curaj, incredere de sine, si recunoasterea fortelor care lucreaza prin tine, ca sa intelegi ca nu te departezi, ca nu cazi, dar ca esti foarte aproape de a constientiza inca un aspect important pentru tine, daca nu cel mai important. Asadar, trebuie sa ramanem observatori neclintiti, in fata furtunii mental-emotionale, in fata senzatiilor, in fata aparentei ca totul se prabuseste, caci atunci decidem inca odata pe ce drum alegem sa mergem. Daca ne victimizam respingem de fapt iubirea, si ea se retrage pentru a mai incerca si alta data sa ia loc, sa iasa la suprafata in fiinta ta. Insa daca ramanem constienti si in acele momente de groaza, durere, si confuzie (lucru care nu este tocmai usor, stiu foarte bine, insa poate fi facut) avem sansa sa prindem in tot zgomotul de fond, in tot bruiajul mental-emotional, fizic biochimic, soapte ale iubirii, ale esentei ce suntem: "Iubirea a venit sa conduca si transforme, ramani treaza, inima mea, ramai treaza." Nu te lasa sa cazi in capcana mintii tale, sa te complaci in suferinta si sa alegi sa tii de mana corpul durerii in loc sa imbratisezi pacea din mijlocul haosului. Atunci viata ne arata ca de fapt inima noastra nu se inchide mai mult, dar ca nu o aveam deschisa decat pana la acel nivel, iar momentul greu ne ajuta sa constientizam asta, daca ramanem observatori neclintiti, si sa intelegem ca asta am fost pana acum, dar ca putem alege sa fim ceea ce suntem, si atunci se produce trezirea, pe inca un alt nivel. Prima impresie este asemeni momentului imediat urmator dupa ce te-ai trezit din somn, si te-ai dat jos din pat. Este acea inertie care apare cand se face transferul de la lumea astrala, a viselor si a somnului profund, si lumea materiala in care corpul tau inca mai are de lucru. Daca puteti intelege cu adevarat aceasta inertie, veti fi blanzi cu voi in momentele voastre de inertie, si veti recunoaste ce anume este de urmat si ce anume este de acceptat, iertat si lasat in urma. Veti trece prin tot felul de stari, senzatii dar si prin filme mental-emotionale, fiecare mai impresionant si demn de oscar ca altul. Nu va lasati pacaliti de grandoarea durerii, suferintei, si confuziei, caci ati uitat ca ea se afla acolo, si acum o vedeti pentru prima oara, vi se pare incredibil ce ati putut cara cu voi, si cat de atasat erati de dramele uitate prin cufere pline de praf, si ferecate cu lacate de victimizare si complacere. Ea, grandoarea, este una intentionat programata de mintea ta, caci nu este atat de mare precum pare, ci de fapt, este asemeni unei pisici care se infoaie, dar mai mult parul e de ea. Sa ne aducem aminte de curaj, incredere si sa spargem barierele grandorii, caci nu este decat o iluzie, iar iluzia poate capata putere doar daca noi o cedam pe a noastra prin victimizare, capitulare si complacere in situatia respectiva. Sa ne mentinem inima treaza, si sa lasam iubirea sa iasa la suprafata, sa vina sa conduca, bineinteles ca va fi agitatie si furtuna pana se instaleaza, insa nu poate fi altfel caci actuala regina a castelului nostru, este mintea, si nu se va lasa detronata cu una cu doua. De prea multe ori ne respingem ranile, dramele si durerea si ne luptam cu ea, in loc sa iertam si sa acceptam ca lectie a tot ce a fost. Sa avem curajul sa vedem lectia din tragedie si sa facem dintr-o cicatrice un tatuaj gen opera de arta. Trebuie sa avem curajul sa imbratisam si sa infruntam cu iubire, calm, curaj si detasare, ceea ce sufera in noi inca, si cere a fi iubit. Sa iertam trecutul si sa-l acceptam caci a fost acolo doar pentru a ne invata sa ne iubim mai mult si mai mult, devenind ceea ce suntem. Nu suntem singurii care fac asta, si eu am propriile mele directii de urmat si vindecat. De aceea trebuie macar o data sa incercam, cand ajungem in acele momente grele, sa privim totul prin ochii unui Isus, orice ar fi, oricum ar fi, sa privim cu claritate, blandete, iertare si acceptare. O sa vedem cat de mult se schimba peisajul nostru interior, dar si cel exterior, si cum se aseaza totul la locul lui asa cum ar trebuii sa fie din punct de vedere al iubirii, vietii si naturii in sine. "Cea mai mare putere (forta) a noastra sta in blandetea si tandretea inimii noastre." "Our greatest strength lies in the gentleness and tenderness of our heart." ♥ Rumi “Draga mea iubita, speranta mea este ca nu vei renunta. Stiu ca barbatii din trecutul tau te-au ranit si ca, uneori, nici eu nu ma ridic la inaltimea asteptarilor tale. Dar, te rog, nu te multumi niciodata cu mai putin decat isi doreste cel mai profund inima ta. Am vazut atat de multe femei renuntand si multumindu-se cu o relatie mediocra, incapabila sa le conduca spre Dumnezeu… Am vazut de asemenea si femei care au incercat sa evite practica dificila a devotiunii prin ambele trupuri incercand sa se iubeasca singure. Aceste femei invata sa se amageasca iubindu-se pe ele insele asa cum sunt si acceptand manifestarile barbatului cu toate limitarile sale, crezand ca mai bine de atat nu le poate fi. Poate mai bine nu va fi, dar mai raul ajung sa-l traiasca datorita compromisului si fricii din viata lor. Ele se multumesc oftand cu foarte putin si nu mai aspira catre perfectiunea si adevarul iubirii, caci, in felul acesta, cred ele ca accepta realitatea asa cum este. In ceea ce te priveste, as fi dezamagit daca te-ai multumi cu atat. Este adevarat ca totul incepe cu iubirea de sine si cu iubirea partenerului asa cum este acesta, cu tot cu zidurile sale de autoaparare si cu tot cu imperfectiunile sale. Pasul urmator consta insa in a-i permite expresiei profunde a inimii tale sa imi ilumineze viata, astfel incat sa pot vedea dincolo de limitarile mele. Daca ma vei alege pe mine, sau orice alt barbat in care poti avea o incredere deplina pentru a-ti deschide inima mai profund in fata lui decat daca te-ai limita sa iti iubesti propriile ziduri de autoaparare si propriile limite, atunci inima ta ar inflori intr-o masura mult mai mare decat daca te-ai multumi cu realitatea asa cum este ea acum. Primul pas consta in a te iubi pe tine insati, in a ma iubi pe mine si in a-i iubi pe toti ceilalti asa cum suntem, cu tot cu imperfectiunile noastre. Cu totii suntem creaturi divine, asa ca este natural sa fim iubiti. Pasul urmator consta in a ne deschide in fata iluminarii mai plenare a increderii si devotiunii manifestate prin ambele trupuri. Numai in acest fel vom putea intelege mai mult si ne vom putea oferi intr-o mai mare masura iubirea decat daca nu ne-am reflecta unul in celalalt. Mai exista si un al treilea pas care conduce catre inflorirea si mai plenara a iubirii. Acesta consta in a avea o incredere deplina si in a te deschide in fata iubirii care aspira sa straluceasca in inimile tuturor fiintelor vii chiar si daca nu esti alaturi de un iubit.” In pat, poate ca iti place sa preiei uneori controlul, sa iti inveti si sa iti conduci iubitul, dar daca acesta nu este suficient de priceput – daca ghidarea ta spirituala si sexuala este necesara din cauza ca nu ai incredere in capacitatea lui de a detine controlul – atunci nu te vei abandona in fata lui, iar trupul tau va acumula aceste nemultumiri sub forma tensiunilor, stresului, epuizarii si depresiei. Tu iti doresti ca barbatul tau sa te cunoasca si sa stie sa ajunga in profunzimile tale. Iti doresti ca el sa iti cunoasca trupul si sa stie cum sa te deschida. Daca profunzimea barbatului tau nu este suficient de mare pentru a te putea simti si deschide, corpul tau va deveni rigid, vocea ti se va aspri, iar miscarile tale vor deveni lipsite de gratie. Pantecul tau nu se va umple de placere. De ce? Pentru ca oricat de mult ti-ar placea sa iti conduci singura viata din punct de vedere profesional, artistic sau politic, esenta ta feminina va tanji intotdeauna dupa abandonarea in fata iubirii, si nu dupa pastrarea controlului si luarea tuturor deciziilor existentiale, spirituale si sexuale. Te-ai lasat vreodata in seama ghidarii pline de iubire a unui barbat? Ai renuntat vreodata la control, permitandu-i inimii tale complet daruite sa se deschida la fel ca un ocean, pasionala si profunda, in loc sa se canalizeze in directia ingusta a functionalitatii? Din punct de vedere spiritual si sexual, inima ta isi doreste sa fie penetrata si cuprinsa de o iubire profunda si de o integritate impecabila. Tu iti doresti sa infloresti ca ofranda suprema a iubirii, fara a fi nevoita sa preiei intotdeauna fraiele controlului si sa iti conduci iubitul. Poate ca nu te deranjeaza sa ii conduci pe cei 100 de angajati ai companiei tale, dar inima ta nu-si va gasi nici o placere in a-ti conduce propriul barbat. Din punct de vedere profesional si uman – ca femeie de afaceri, artista, mama sau politician – poate ca iti place sa detii controlul, dar daca esti inzestrata cu o esenta autentic feminina, cand vine timpul sa te deschizi in fata intimitatii sexuale si spirituale alaturi de iubitul tau, ti-ai dori sa nu fii nevoita sa preiei intotdeauna initiativa, spunandu-i ce trebuie sa faca, directionandu-l catre o mai mare profunzime si invatandu-l cum sa se deschida. Ti-ai dori sa te deschizi pur si simplu, fara a fi nevoita sa initiezi si sa conduci. Inima ta aspira sa fie simtita, cunoscuta, penetrata, iubita si orientata, astfel incat sa se poata deschide, ceea ce nu inseamna ca nu te poti teme sa-ti acorzi increderea. Orice barbat are limitarile sale. De aceea, s-ar putea sa te temi sa accepti orientarile sale, stiind ca ar putea gresi, cu atat mai mult cu cat chiar greseste uneori. Poate ca barbatului tau ii lipseste o capacitate intelectuala profunda, sau poate ca este insensibil din punct de vedere energetic. Poate ca este stangaci, ezitant, sau dimpotriva, prea sigur pe sine si prea aventuros. Poate ca ii lipseste forta, profunzimea si acea insistenta blanda absolut necesara pentru a-ti binemerita abandonarea. Daca nu ai o incredere deplina in capacitatea de conducere sexuala si spirituala a barbatului tau, inseamna ca l-ai ales intentionat, astfel incat sa nu fii nevoita sa te abandonezi in fata lui, oferindu-i aspiratia cea mai profunda a inimii tale. Daca formezi un cuplu cu un barbat in care nu ai incredere, acest lucru se datoreaza faptului ca preferi mai degraba sa nu te abandonezi in fata iubirii decat sa te daruiesti cu o incredere deplina. In acest fel te simti mai sigura pe tine. Daca te temi sa renunti la control, inseamna ca unei parti din tine nu-i place sa fie controlata nici macar de iubire; de aceea, ti-ai ales un barbat care nu iti impune abandonarea totala de sine prin profunzimea integritatii lui. Daca ai avea o incredere reala in comanda iubirii, nu te-ai multumi niciodata decat cu un barbat capabil sa te deschida mai profund decat ai reusi singura. Barbatii sunt ca un tren. Ei se indreapta intr-o directie precisa. Alegerea unui barbat pentru a ramane cu el este ca si cum te-ai urca intr-un tren. Vrei nu vrei, vei sfarsi prin a te indrepta in directia in care se indreapta el, din punct de vedere spiritual si sexual. Singura alternativa care iti ramane este sa te dai jos din tren. Nu-i poti schimba directia barbatului fara a-ti pierde increderea in capacitatea lui de a te conduce. Tu nu-ti doresti un barbat rigid, ci unul cu inima curajoasa si orientata catre un adevar autentic si profund. Iti doresti un barbat care sa te cunoasca, care sa te asculte, care sa tina cont de ce i-ai spus, iar apoi sa te cuprinda si sa te conduca intr-un loc pe care nu il cunosti si catre care nu ai fi reusit niciodata sa il directionezi, chiar daca ai fi vrut acest lucru. Iti doresti un barbat care sa iti conduca inima catre noi profunzimi ale aventurii si deschiderii, si care sa-ti prezinte noi aspecte ale vietii, pe care nu le banuiai. Tu poti - si chiar ar trebui sa o faci - sa ii oferi barbatului tau expresia cea mai profunda a sentimentelor tale, reactia ta, iubirea ta si expresia spontana de placere sau de durere a inimii tale receptive. Un barbat adevarat va accepta aceste sentimente si acest raspuns, tinand cont de tot ce i-ai aratat, dupa care iti va cuceri inima si va decide singur incotro se indreapta trenul, cu sau fara tine la bord. Si chiar acesta este lucrul pe care ti-l doresti. Tu nu iti doresti un barbat care sa isi adapteze directia in functie de intentiile tale. In fond, de ce ai mai avea nevoie de el? Poti foarte bine sa te indrepti singura in directia respectiva. De fapt, tu iti doresti sa ai incredere in ce este el cu adevarat, in intelepciunea lui si sa il respecti. O femeie dependenta prefera sa renunte la simtul directiei pentru a pastra afectiunea barbatului ei si pentru a ramane in trenul acestuia, chiar daca nu are o incredere deplina in intelepciunea lui spirituala si sexuala. O femeie independenta insista asupra egalitatii in drepturi in ceea ce priveste conducerea trenului comun, sau prefera sa isi conduca propriul tren, lucru corect daca nu are o incredere deplina in capacitatea barbatului ei de a o deschide din punct de vedere spiritual si sexual mai mult decat ar reusi singura. In schimb, o femeie pregatita pentru o deschidere mai profunda, specifica iubirii in cuplu, nu se va multumi niciodata cu atat. Ea s-a maturizat suficient de mult pentru a cunoaste placerea sublima a abandonarii in fata fortei neimblanzite a iubirii si intuitia o determina sa aleaga un barbat a carui capacitate de a prelua fraiele o poate conduce mai presus si mai profund decat si-ar fi putut imagina vreodata ca poate ajunge. O relatie profunda de comuniune reciproc impartasita te poate conduce mai departe decat ai reusi vreodata sa ajungi singura. Daca barbatul tau nu este capabil sa te conduca spre o abandonare beatifica si profunda, de ce l-ai mai ales? Nu cumva exista in tine un aspect – poate unul subconstient – care l-a ales tocmai pentru a nu fi nevoita sa te abandonezi si sa ai o incredere deplina in el? Nu cumva acestui aspect al fiintei tale ii este frica sa isi deschida inima fara a si-o proteja, astfel incat ai atras catre tine un barbat incapabil sa iti comande din cauza propriilor sale temeri, justificandu-ti astfel neincrederea si inchiderea sufleteasca? Ai incredere in aspiratia profunda a inimii tale? Daca te simti cu adevarat pregatita sa te deschizi neconditionat in fata iubirii nemarginite, iar barbatul tau se dovedeste incapabil sa creasca, s-ar putea sa fii nevoita sa il parasesti. Daca angajamentul lui fata de cresterea spirituala si sexuala este instabil, iar inima ta nu poate avea incredere in el, poate ca ar fi timpul sa iti continui drumul fara el. Pastreaza-ti inima deschisa in toata perioada in care simti golul singuratatii, astfel incat iubirea ta sa se maturizeze suficient de mult pentru a atrage catre tine un barbat cu adevarat demn de increderea ta. Daca iti doresti cu adevarat sa te abandonezi in fata iubirii manifestate prin ambele trupuri, alege un barbat al carui tren se indreapta deja catre o directie mai profunda decat cea care ti-ar permite sa te deschizi singura. Alege un barbat care te poate deschide mai mult decat ai reusit tu vreodata pana acum. Ai de asemenea grija sa iti alegi un barbat care te poate conduce mai departe decat ai reusi daca ai prelua partial fraiele vietii tale, un barbat care sa se astepte ca si tu sa conduci jocul jumatate din timp. Un barbat profund si integru se va lasa ghidat de inima lui, care o va ingloba insa in ea si pe a ta, acordandu-si actiunile in functie de reactiile inimii tale si pretuindu-ti intotdeauna reactia. Pe de alta parte, capacitatea lui de a conduce nu va slabi niciodata datorita raspunsului tau si cu atat mai putin se va lasa deturnata de acesta. Inima lui este deschisa catre toti. De aceea, tinand cont de inimile acestora, actiunile lui se nasc spontan, dintr-o plenitudine a iubirii, fara ezitari. Atunci cand actioneaza, el se pune continuu la unison cu inimile celorlalti (sau cu inima ta), acordandu-si fiecare actiune in beneficiul tuturor. Ii poti intui cu usurinta angajamentul constant fata de iubire si faptul ca iti ofera neconditionat darurile sale cele mai profunde, astfel incat te poti deschide linistita, oferindu-i la randul tau darurile cu care te-a inzestrat Dumnezeu. Cererile lui se nasc din iubire, permitandu-ti sa te abandonezi plenar in fata lui si sa ii oferi raspunsul tau. El iti ofera cele mai profunde daruri ale sale, ducandu-te de fiecare data dincolo de hotarele inimii tale, in regatul abandonarii de sine si al expresiei plenare a iubirii. El ramane deschis in fata lui Dumnezeu, chiar acum, cu sau fara tine, dar recunoaste ca aceasta deschidere poate fi mai plenara daca este practicata in doi decat de unul singur. Iti imbratiseaza inima si iti intuieste imediat raspunsurile, corectandu-si din mers erorile, fara sa ezite, simtul orientarii sale si respectul fata de intelepciunea ta emotionala conducandu-va pe amandoi catre o mai mare plenitudine a iubirii. Daca nu iti doresti un astfel de barbat, atunci continua sa te descurci singura. Arata-ti neincrederea prin contractia stresata a abdomenului tau si prin vocea ta gatuita. Daca iti doresti insa un astfel de barbat, continua sa practici abandonarea in fata poruncilor iubirii si manifestarea plenara a aspiratiei inimii tale. Daca esti singura, practica trezirea inimii si a corpului prin intermediul respiratiei si al emotiilor, astfel incat iubirea sa se poata manifesta deschis prin tine, fara sa fie impiedicata de zidurile tale de autoaparare si de autocontrolul tau masculin, la baza caruia sta frica. Astfel, te poti inchide in camera ta, iti poti scoate hainele si poti dansa pe muzica ta favorita. Chiar daca ai obosit si te opresti din dans, continua sa te deschizi sufleteste si trupeste. Lasa iubirea sa iti puna in miscare mainile, picioarele si soldurile. Lasa energia sa se trezeasca si sa se exprime prin intermediul pelvisului tau si al intregului corp, mai ales daca nu iti doresti sa dansezi. Chiar daca mintea incepe sa-ti rataceasca si trupul tau se inchide, continua sa dansezi in interior, lasand energia muzicii sa te deschida si mai mult. Abandoneaza-te in fata fortei divine care curge prin tine si exprima-ti plenar inima prin intermediul intregului corp. Constientizeaza aspiratia profunda a inimii tale, lasa-ti muschii sa se relaxeze si lasa-te condusa in pasi de dans ca si cum ai fi cuprinsa si deschisa de fluxul plenar al iubirii. Inspira si expira iubirea direct la nivelul inimii. Simte inimile prietenilor, ale copiilor tai, ale tuturor oamenilor; inspira-le si expira-le iubirea la nivelul inimii tale, continuand sa dansezi cu viata insasi. Respira la unison cu toate fiintele si transforma aceasta practica intr-un dans. Simultan, ingaduie sentimentelor tale sa se manifeste deschis prin fiecare celula a trupului tau, sa planga, sa tipe, sa ofteze, sa respire si sa danseze cu iubirea pe care o simti. Iubirea nu este ceva ce poate aparea sau nu. Ea reprezinta o constanta in a fi, o practica neintrerupta si un angajament de a-ti simti si de a-ti iubi propriile ziduri de aparare, de a te relaxa cu umor si de a te abandona complet, daramandu-ti zidurile de aparare inmuiate de iubire, care in caz contrar ti-ar reprima energia si ar deveni o inchisoare in jurul inimii tale. Daca simti ca te cuprinde frica, iubeste-ti zidurile de protectie si manifesta deschis aspiratia cea mai profunda a inimii tale in fata barbatului tau. Daca iti doresti un barbat al carui tren sa te duca acolo unde doresti sa ajungi – si chiar mai departe – inspira-i directia prin profunzimea iubirii tale si ajuta-l sa si-o acordeze tinand cont de intuitiile inimii tale si de manifestarea plenara a energiei spontane a iubirii tale. Daca trenul lui se indreapta catre o directie gresita, nu lasa mania sa te cuprinda, ghearele sa-ti creasca si furia ta spontana si necontrolabila sa danseze liber prin inima ta deschisa si prin trupul tau. Nu uita ca tu atragi intotdeauna acel gen de barbat care isi poate mentine integritatea direct proportional cu dansul tau liber, care nu tine cont de zidurile tale de autoaparare si de frustrarile tale. Acest lucru nu este deloc usor, pentru nici unul din voi. Pentru tine, este mai usor sa renunti la incercarea de a-ti schimba barbatul, sa inveti sa te iubesti singura, asa cum esti, si sa accepti sa tolerezi in casa ta un mitocan. Pentru barbatul tau, este mai usor sa se masturbeze in baie sau sa isi gaseasca o amanta decat sa te iubeasca cu gingasie si perseverenta, constient ca devotiunea si abandonarea ta il atrag mai mult decat sanii si fesele tale. Daca nu va daruiti reciproc, in totalitate, el prezenta inimii sale si tu iubirea inimii tale, chiar daca uneori o faceti mai aprig si alteori cu mai multa blandete, - fie trenul lui va deraia, caci nu va mai fi sustinut de energia ta, fie tu te vei multumi sa te iubesti singura, lasandu-l pe el sa se descurce cum va putea. In final, el va esua in superficialitate, iar inima ta neimplinita va cadea in capcana depresiei. Amandoi va indepartati de iubire si va rataciti. Daca iti doresti o relatie care sa reflecte principiul sacru al iubirii, atunci constientizeaza-ti in fiecare clipa aspiratia cea mai profunda a inimii tale. Nu te lasa deviata de dorintele tale inferioare, daca nu doresti sa atragi catre tine un barbat la fel de deviat. Un barbat pe care l-ai ales tinand cont de dorintele tale inferioare iti poate asigura securitatea, o familie si cateva vacante de vis, dar nu va sti niciodata cum sa traiasca alaturi de tine o viata la unison cu iubirea divina. Daca te vei limita sa iti constientizezi si sa manifesti numai dorintele tale inferioare, vei atrage catre tine un barbat care nu-ti va putea oferi niciodata ceea ce inima ta isi doreste mai presus de orice. Daca iti doresti un barbat care sa iti poata oferi intreaga lui constiinta, creand impreuna cu tine o relatie sacra – eventual oferindu-ti chiar si securitatea, familia si vacantele de vis pe care ti le doresti –, atunci constientizeaza-ti, ai incredere si manifesta dorinta cea mai profunda a inimii tale. In acest fel, rezonanta divina a iubirii tale si intelepciunea ta profunda vor avea grija sa atraga catre tine un barbat pe care sa il pretuiesti cu adevarat si pe care sa il inspiri. In final, relatia voastra va reflecta lumina si intelepciunea sacra a inimii tale. Extras din lucrarea Draga mea iubita de David Deida, Editura Kamala http://editura.kamala.ro/ http://editura.kamala.ro/ Daca mai inainte am scris, despre femeie, simbolic, dar si la propriu, acum voi scrie despre barbat. Fiti atenti, si cititi si dincolo de cuvintele ce se astern... Porneste muzica... Tu femeie de intalnesti un barbat ce te curteaza lasa-l, Lasa-l sa-ti arate ce esti tu in ochii lui, Lasa-l sa-ti intinda mana cand ai nevoie, Lasa-l sa te vada puternica, dar si vulnerabila, Caci nimic nu ii incanta inima si nu ii trezeste onoarea mai mult, decat sa te vada atat de umana, Lasa-l sa te poarte pe culmi provocatoare, si nu pune intrebari, Ai incredere in propunerile lui, caci nu ti-ar oferii ceva ce te-ar rani cumva, Oriunde iti propune sa te poarte, lasa-l sa te oboseasca pe carari de deal, in capat de lumi, in misiuni aparent imposibile, Si ai incredere ca poti trece cu el prin mijlocul iadului, si vei fi linistita ca suprafata unui lac Caci el stie ca tu esti vulnerabilitatea lui, si ca el este forta ta, Iubeste-l caci prin asta, el devine invincibil, dar si pur Si lasa-l sa te iubeasca, caci prin asta tu devi inca o data Femeie Oriunde, oricand, oricum, el nu va prezenta rusine, caci iubirea-i este sincera, Ai incredere absoluta cand il vezi ca din forta ce este, Se poate apleca in fata ta, sa-ti sarute mana, sa-ti stearga o lacrima, Caci nimic nu este mai onorabil pentru el ca faptul ca tu te simti protejata alaturi de el, Toata fiinta barbatului, manifesta, forta, intelepciune, fermitate, si curaj, Dai voie sa-ti arate cum le poti descoperii in tine cu adevarat, Lasa-l sa-ti vorbeasca, si asculta! Caci vocea unui barbat, nu numai ca te invata, dar te si mangaie, Da voie fermitatii lui sa iti puna in ordine inima cand nu stie ce se intampla cu ea, Recunoaste iubirea din curajul cu care iti vorbeste, Gaseste radacina blandetei din actiunile lui, Chiar daca pare ca cuvintele nu fac sens ptr tine, opreste-te si priveste in ochii lui, S-ar putea sa intelegi mai bine, decat din cuvinte, Caci nu te poti vedea nicaieri mai bine decat in ochii lui, Lasa-l sa te priveasca cand esti plina de bucurie, nu-i da nimic mai multa fericire, Lasa-l sa-ti vada innocenta tipic feminina, ce ii poate incanta inima si onoarea mai mult ca tu ai curajul sa fi vulnerabila alaturi de el? Nu te ascunde dupa masti, oricum el vede dincolo de toate, Arata-i lacrimile atunci cand ele vor sa izvoreasca, caci cine poate stii ce sa faca cu ele, mai bine decat el? El iti va simtii iubirea si increderea si orice actiune va face, va fi cea mai buna decizie pentru amandoi, Dai de veste care iti sunt pasiunile, si planurile, te poate surprinde ca deja ti le indeplineste, Fi atenta! si lasa-te in bratele lui, in orice moment te copleseste cu saruturi, Ce conteaza unde esti? Trebuie sa tii mereu minte ca iubirea lui nu va fi niciodata rusinoasa! Ce conteaza ce a fost inainte? El acum si aici te iubeste, Nu uita ca intotdeauna are dreptul la spatiul lui, si pasiunile sale, Iar timpul petrecut fiecare in spatiul lui, nu va fi decat o revigorare puternica pentru momentul reintalnirii voastre, Fie ca esti in cealalta camera, sau in cealalta parte a lumii, Acele momente de atentie maxima individuala, nu sunt decat dovezi, de cat de multa iubire si siguranta poate vedea el in tine, Acum stie ca esti acolo, are incredere sa iti arate cele mai profunde parti ale lui, De il vei surprinde vulnerabil, asculta, mangaie si intelege, De se deschide fata de tine, atunci e momentul cand tu pui deoparte orice, si deschizi usa inimii complet Nimic altceva nu mai conteaza, caci doar iubirea ta, gingasia, tandretea, si intelepciunea ta feminina, ii poate revigora forta, El stie asta, si are incredere in tine cu aceste sentimente firave ce le va exprima, Lasa-l femeie sa te iubeasca, oricand te cheama, caci nu exista moment mai potrivit decat aici si acum, Dai voie sa te cuprinda cu bratele lui, aceea este armura perfecta, Permite-i sa te picteze cu saruturi, si da voie pasiunii din el sa iasa la suprafata, Si el poate simtii, si el poate iubii, onoreaza-i sensibilitatea cu care te atinge, si incurajeaza profunzimea cu care te simte, Caci nu vei descoperii nici o alta comoara mai pretioasa in viata, decat binecuvantarea de a fi iubita de El, Nimic nu va intari mai mult fundatia iubirii lui, decat deschiderea ta completa! Dai voie sa fie cum este, in orice moment, nimic din ce va fi nu este un afront fata de tine, din contra! Isi manifesta dansul lui prin viata cu tine, caci stie ca esti o parte din el, Poate el dansa daca tu nu te lasi condusa? El a fost, este si va fi mereu actiunea, asa cum tu esti pasivitatea. Tu devi actiune, cand barbatul iti da viata cu vitalitatea dansului lui, Barbatul este mereu in miscare, il poti iubi, doar daca te lasi condusa in dansul lui, Daca alegi sa stai pe loc, el nu poate dansa cu tine. Abandoneaza-te in bratele sale, dar nu uita de tine, Caci are si el nevoie de profunzimea feminitatii tale, cat si tu ai incredere in actiunea lui, El ti-a dat viata cu un sarut al realitatii, caci te-a vazut cat esti de pura, Tu i-ai dat viata cu iubirea ta, caci barbatul va avea mereu chemarea sa fie una cu tine, Nu stii sa te lasi condusa? permite-i sa te invete, Nimic nu te poate invata sa fii femeie complet, decat iubirea unui barbat, Daca este ceva ce un barbat iubeste foarte mult, este sa simta ca are ce proteja, si prin asta ca el ca energie este viu, onorabil si de folos! Echilibrul dintre voi este un dans al iubirii voastre Fii o partenera de dans, da-i voie sa iti dea forma Caci tu vei fii unica lui forma, Si prin faptul ca el va locuii in inima ta, El devine viu, Inima lui cu inima ta, sunt una si aceeasi, Vlasul este un dans al increderii, deci valseaza cu el, Caci prin dansul vostru, viata se intregeste din nou! Daca surprinzi femeia ca-ti ofera un dans, las-o... las-o sa-ti ofere putin din cantectul inimii ei, las-o sa se unduiasca precum valurile marii in fata ta, las-o sa se faca una cu pamantul, si sa se inalte spre cer vibrand, las-o sa-ti zambeasca cu parul ei... sa nu cumva sa ii intrerupi dansul! ca apoi vei rata urmatorul zambet, si cine stie cu cine se va mai unii in secunda urmatoare, cine stie daca va imbratisa cerul sau pamantul, sau daca iti va vibra intre brate, cine stie daca vei simtii adierea piruetei ei la urechea ta, sau daca vei zari stralucirea unei atingeri dintre chipul tau si parul ei... Lasa femeia sa fie femeie..... Las-o sa infloreasca in bratele tale, Sa te distraga de la prea multa munca, Ea stie ca ai nevoie de o pauza, sa fi TU... Las-o sa te gadile la ureche strengar si apoi ... sa-ti faca cu ochiul din partea cealalta a camerei. Cine stie daca va fi lumina sau intuneric, daca va trebuii sa o cauti printre voaluri fine, sau daca ti se va ivi in brate complet goala... Las-o sa-ti aprinda lumanari, vei avea nevoie de ele sa-ti gasesti calea spre suflet... Las-o sa te imbie cu culoarea unei flori, va fi cantecul ce-l vei urma spre centrul fiintei tale, Las-o sa-ti ofere parfumul unei esente, vei dansa pe el pana vei devenii un Zeu Fi atent la surasul ei, ca sa poti auzi un sarut, Atinge privirea ei, ca sa poti vedea o imbratisare profunda... Las-o ...sa-ti permita... sa o atingi, cand vrea sa-ti arate ca se contopeste cu un vulcan, Cand pare ca trece printr-un cutremur... Asculta miscarea pulpelor ei ca sa intelegi cantecul ce izvoreste din inima ei.. Las-o sa-ti dea viata cu un sarut, si apoi sa te puna in asteptare pentru o atingere.... Fii acolo, priveste sunetul corpului ei vibrand, si asculta respiratia dansului ei, vei stii exact ce anume va vrea cand se va deschide precum o floare in bratele tale, cu pulpele atingandu-ti bazinul, si talpile spatele.... Las-o sa-ti fie viata dansand cu pieptul tau, Las-o sa-ti arate spatiul in care miscarea se dizolva in tacere, Prin atingerea mainilor ei, pe obrazul tau, pe pieptul tau, Las-o sa-ti atinga scutul pieptului cu care ii dai forta, Las-o sa te ia la dans... cu inima ei, cu trupul ei, ca apoi sa te arunce in pat usor pe spate..... Si da-i glas cu forta si bucuria cu care o intampini in gradina ei.... Felicitari ai intrat in Paradis...... Inspiratia la acest articol a venit in urma unui test de viata asa de frumos, pe care l-am trait de curand. Este menit sa ne aduca aminte de unicitatea fiecaruia dintre noi. Sunt multi aceia care nu au incredere in propriul adevar, si tind sa se lase condusi de altii pe alt drum, specific mai mult lor. De cand ma stiu am fost una dintre acele persoanele care au avut un mod oarecum diferit de a privii lucrurile fata de ceilalti. Cateodata au fost doar orgolii insa in mare parte a timpului am stiut intotdeauna ce e mai bine pentru mine chiar daca 10 persoane spuneau cu totul altceva. Din aceasta pozitie de perceptie pot spune ca nu m-a deranjat niciodata sa fiu singura care gandeste intr-un anume mod, atata timp cat inima mea era calma, si toata fiinta mea stia foarte bine ce anume exprima. In fond am simtit ca nu am nevoie niciodata sa imi apar adevarul interior pentru ca este unul atat de natural incat se va ajunge la intelegerea lui, mai devreme sau mai tarziu. Spun intelegere si nu adoptare, deoarece calea mea poate la fel de bine sa nu fie buna pentru toti. Din simplul fapt ca poate ce altii traiesc eu nu as avea puterea sa experimentez, si invers. Si poti totusi sa intelegi calea altuia, fara sa aderi la ea. Fiecare este imputernicit de un anume simt al naturalului, si este firesc pentru el, ori toata viata, ori pe perioade, depinde de situatie si de fiecare in parte. Sunt lectii de care cu totii avem nevoie, insa perceptia este atat de infinita incat acele lectii pot lua forme extrem de variate si pot parea foarte diferite daca le privim strict dintr-un anume punct. Adevarul este ca pe cand unii au nevoie sa manance 3 feluri de mancare ca sa priceapa ceva din ea, altii se vor satura de la jumatatea primului fel, sau doar dupa 5 feluri de mancare. De aceea nu putem generaliza si obliga majoritatea sa faca exact ce am facut noi. Evident ca drumul nostru este unul fericit si echilibrat cand ne traim adevarul si din aceasta bucurie interioara dorim ca toti sa experimenteze aceasta stare. Este absolut naturala aceasta dorinta, dar este esential, pentru noi si pentru ceilalti, sa nu uitam ca acea stare poate fi atinsa mergand pe atatea drumuri. La fel si cu toate practicile spirituale, si de desavarsire personala: Nu exista un singur drum. Exista insa o singura destinatie, dar o infinitate de poteci pana la ea. Inteleptul stie sa vada adevarul interior al celuilalt, stie sa arate destinatia si sa incurajeze increderea in acel adevar interior al celuilalt, pentru ca este constient ca doar prin acest echilibru celalalt poate invata si trai fiinta ce este. Pare pompos si foarte complicat cand in fond este foarte simplu. Tine de respect de sine, sa respecti calea altora, cand simti echilibru in ea, chiar daca pare a fi total opusa tie. In alta ordine de idei omul este facut sa relationeze. Intradevar unii se simt bine in solitudine, si chiar o cauta cu ardoare. Insa marea majoritatea dintre noi, ne bucuram si inflorim alaturi de persoane care ne respecta ca ceea ce suntem, cu care ne asemanam. Este natural sa cautam prezenta si atentia unor persoane care vibreaza ca noi, si sa avem cu cine impartasii bucuria interioara ce ne inunda. Ce te faci in schimb cand dintr-o data realizezi ca un anumit adevar interior nu rezoneaza cu al celuilalt? Apare in mod natural dorinta de a te calibra la el, si de al face pe el sa se calibreze la tine, pentru a nu pierde acea companie. Frica de a fi iar singur, si diferit de ceilalti per total, apare si tindem sa ne tradam adevarul interior doar ca sa ii facem pe ceilalti sa ne accepte. Ei bine eu am trecut pe acolo (probabil fiecare trebuie sa treaca) insa din ce am trait eu va spun ca nu exista durere interioara mai mare decat sa uiti de cine esti si sa tot incerci sa le faci pe plac altora. Am invatat ca daca cineva iti este un adevarat camarad, te va respecta si te va iubi asa cum esti in interior, chiar daca nu impartasiti sensul in totul! Cea mai buna cale sa verifici daca cineva iti este partener de drum cu adevarat, este sa ai incredere in adevarul tau (atata timp cand ai o armonie in inima, metaforic vorbind, si o stare de echilibru in piept, fizic vorbind), sa ai curajul sa il faci public, si sa nu ceri ca celalalt sa adere la el. Spune: "Acesta este adevarul meu, eu il simt natural, este usor si firesc pentru mine. Nu am pretentia sa simti ca mine, insa stiu ca am dreptul sa fiu ceea ce sunt, chiar si cu pretul ca tu sa nu mai doresti prezenta mea vreodata." Acesta este un mod de a fi sincer cu tine insuti si cu camaradul tau, de a nu-ti trada fiinta si de a nu incarca toata relationarea dintre voi cu povara faptului ca uiti de tine. Pentru ca nu exista nimic mai anevoios pentru amandoi decat momentul cand unul se pierde in celalalt doar din dorinta de a nu fi respins. Cat bagaj si responsabilitate acolo, cand doar unul are dreptul sa fie si sa vorbeasca. Acel camarad care nu te accepta se va dizolva de la sine din viata ta, cand tu vei fi increzator in tine si va face loc aceluia care cu adevarat iti este camarad. Nu exista nici un motiv de a te ingrijora, nu exista nimic de pierdut de fapt, cand inima ta stie. Este posibil chiar sa primesti 3 camarzi, si nu doar unul, un intreg grup chiar. Nici nu stii cat de mult viata te iubeste cand si tu te iubesti si te respecti. Daca insa este vorba de un orgoliu personal si incapatanare, si refuzi sa vezi un ajutor, atunci vei mai avea de a face cu el, sau cu alte persoane care iti vor spune acelasi lucru. Insa este destul de simplu sa faci diferenta, si sa realizezi daca esti echilibrat si daca ceea ce gandesti vine din profunzimea fiintei tale, sau daca este doar o incapatanare si rezistenta la viata si la a fi. Prima varianta a echilibrului si a adevarului interior, se simte ca o stare generala de bine sau normala, nu te afecteaza cu nimic diferenta de opinii, este o armonie in inima si in mintea ta, o rabdare in a asculta tot ce are celalalt de zis, iar fizic totul se simte bine si nu se simte nici un fel de fortare. Se intampla constientizarea diferentei de rezonanta dintre opiniile voastre insa nu te simti amenintat si nu ai o pornire puternica sa aperi acest adevar, totul venind firesc si cu rabdare. Pe cand ultima varianta, ce a orgoliului, este mai mult decat "sonora" deoarece starea ta interioara va fi agitata, va avea valuri de nervozitate imprimata in ea, o dorinta puternica sa te impui in fata celuilalt, sa aperi convingerea ta si sa il faci sa adere la ea in mod complet; iar ca fizic probabil vei avea dureri de cap (sau de ceva anume), o stare de disconfort general in centrul pieptului si probabil vei transpira incontinuu :))). Deci chiar nu ai cum sa le confunzi, sau sa treci cu vedere asa ceva. De aceea eu incurajez ca fiecare sa aiba incredere in adevarul sau interior, in echilibrul fiintei sale, oricare ar fii (nu orgolii, adevarul fiintei), si sa nu impuna acel echilibru si celorlalti. Se vorbeste mult despre iubire de sine, iubire neconditionata si remodelare a relatiilor interumane dat fiind ca nu mai merg deja de foarte mult timp. Ori sa impui altora drumul tau a fost una dintre modalitatile de manifestare a omului de mii de ani.... "Asa mult?!" Da! Asa mult! Oare avem si noi de gand sa evoluam sau doar ne prefacem? :) Iubiti-va, neconditionat daca pot spune asa, si permiteti-va sa fiti. "Spiritului liber nu-i plac drumurile drepte si nici credintele unice, fiindca nici o haina nu se tese intr-un singur fir si nici o simfonie nu s-a scris cu o singura nota." Mai jos aveti un film facut de mine, pe acest subiect, dar mai simplu exprimat. Ce-l face pe om divin? Ce-l face pe om parte din TOT? Prin frânturi de timp şi spaţiu, omul se poate conecta cu spiritul său prin unul sau mai multe talente, pasiuni, chemări sau oricum vreţi să le mai ziceţi. Meditaţia este una dintre acele lucruri care amplifică conexiunea cu spiritul. Bineînţeles că meditaţia poate duce la descoperirea acelor pasiuni, sau invers. Meditaţia este, de asemenea, una dintre acele lucruri care ar fi ideal de practicat de toată lumea, şi nu îi neg importanţa. Cu toate acestea însă aşa cum nu există doar o singură frumuseţe în acest univers, aşa şi meditaţia poate fi completată de practica unui talent. Inevitabil acestea două se completează reciproc oricare ar fi prioritatea ptr fiecare, însă astfel fiinţa omenească se menţine conectată, echilibrată şi atentă la TOT. Apare inevitabil apoi iubirea universal manifestată, vindecarea , eliberarea şi deja fiinţa umană se recunoaşte a fi de fapt un spirit cu aripi neobosite de cunoaşterea frumosului, iubirii, a intregii divinităţi infinite. Concret ce anume ar fi ideal de făcut? Practică pe cât de des posibil ce te însufleţeşte, ce-ţi aduce plăcere, acel lucru care te face să uiţi că există spaţiu, timp şi nu exişti decât tu ca fiinţă şi talentul tău manifestându-se. Dacă nu ai poftă să o faci sugerez o practică meditativă zilnică sau cât de des se simte a se practica. Ascultă-ţi inima, acea voce care nu are niciodată frică, separare, încordare, grabă sau violenţă în glasul şi exprimarea ei. Pentru minte aceasta pare banală, mult prea simplă, penibiă, naivă, copilărească, prostească şi astfel avem tendinţa să o discredităm. Inima are înţelepciunea ei specială. Reuşim să o înţelegem când devenim detaşaţi, încrezători în viaţă, observând astfel că logica nu este necesară întotdeauna în drumul vieţii. Aşa este viaţa de fapt. Aduceţi-vă aminte ca atunci când lucraţi la ceva, la început şi în timpul lucrului doar se întrezăreşte o imagine vagă a rezultatului, dar la final înţelegem imaginea completă. Totul se întâmplă cu un rost. Oricât de mult ati contrazice acest concept, să îi spunem aşa, vă sugerez să lăsăm discuţia liberă şi să mai vorbim, să mai analizăm peste ceva timp. Eu mă fac fericită singură în fiecare zi prin tot ceea ce fac. Încep ziua cu recunoştinţă pentru ceea ce sunt şi pentru unde am ajuns, de obicei prin meditaţie. Restul zilei fac pe cât posibil ceea ce iubesc. Am multe pasiuni şi alternez cu ele. Pe cât de fericită mă fac, pe cât de mult învăţ din toate aceste pasiuni despre mine şi despre viaţă. Aproximativ seară de seară dansez pe ritmuri orientale. Nu pot explica în cuvinte ce simt cu exactitate. Inima-mi creşte şi vibrează, zâmbesc de fericire pură, simt că sunt una cu natura, în acel moment nu am percepţia spaţiului şi timpului, şi dacă cineva mă va filma pe ascuns (mi s-a întâmplat şi asta ) şi observ apoi cu atenţie clipul, voi fi uimită de toate mişcările care le fac. Nu ştiu de unde îmi vin, ce fac şi cum fac, dar nu am învăţat de nicăieri să dansez şi să mă mişc pe aceste ritmuri. Pe cât trece timpul mă uimesc din ce în ce mai mult cu ce pot face. Şi asta se întâmplă şi cu celelalte pasiuni ale mele. Oricine poate face asta cu oricare din pasiunile sale, oricât de banală ar fii pentru ceilalţi, pentru voi este importantă. Spiritul vorbeste prin inima voastră prin aceste pasiuni. Fără spirit nu suntem nimic. El animă corpul nostru. Noi suntem spirit, ce joacă un rol prin acest corp ales acum. Fie că eşti femeie sau bărbat, nu există limite, nu e niciodată prea devreme sau prea tărziu să începi să TRĂIEŞTI. Vă sugerez să practicaţi acele pasiuni fără reţineri de orice fel. Şi dacă totuşi vă simţiţi goi, nemotivaţi practicaţi o metodă de meditaţie si perseverati astfel. Meditaţia vă poate ajuta enorm să vă revitalizaţi forţa vieţii din voi, forţa spiritului. Poate fi şi viceversa. Orice v-ar lipsi, fie că deja meditaţi de mult timp şi totuşi nu eraţi pasionali ptr viaţă poate pentru că nu va practicaţi talentul (unul din ele, avem cel puţin 1 talent fiecare din noi), fie că pasiunea voastră pentru ceva se manifestă deja dar simţiti că ceva lipseşte, că nu este un entuziasm pur, poate lipseşte meditaţia. Oricum ar fi, eu ştiu, simt, că meditaţia şi unul (sau mai multe) din talentele noastre au nevoie una de cealaltă şi se vor completa reciproc. Intraţi în spaţiul spiritului vostru unde totul este firesc, pur şi natural. Manifestaţi-vă dansaţi prin viaţă fără reţineri, cu toţii meritaţi acel sentiment, acea plenitudine împodobită cu sclipirile beatitudinii, extazului! Sunteţi iubiţi! <3 Patria vieţii e numai prezentul, Clipa de faţă: numa-n ea suntem, Suntem în adevăr. Iară trecutul Şi viitorul numai o gândire-s. În van împingeţi ce vi-i dinainte În van doriţi acelea ce-or veni. Întoarceţi-vă-n voi şi veţi cunoaşte Că toate-n lume, toate-s în prezent. Tot ce au fost şi tot ce-a fi vreodată Au fost, va fi numai pentru că e. Nu ştii că atingând pe-un singur om I-atingi pe toţi? Mulţimea e părere. Spune la mii de inşi aceeaşi vorbă Şi-n mii ea atunci va trezi Icoană-aceeaşi şi acelaşi simţ: Un semn că toţi e-n unul, unu-n toţi. Ce anume îţi dezvăluie puterea unei persoane? În ce constă acea atitudine neutră, necesară unui om, acel echilibru? Care este combustibilul omului de fapt?
Iubirea. Iubirea de sine, iubirea de prieten, iubirea de partenerul de viaţă, iubirea de mamă respectiv tată, iubirea de frate, iubirea de viaţă... etc. Toate acestea sunt sub forme diferite însă unul din caracteristicile specifice acestor sentimente, si acel lucru despre care voi vorbi în acest articol, este acea nuanţă necondiţionată care o capătă aceste sentimente. Dăruirea de sine, de sentimente, de emoţii, cea adevărată, este necondiţionată. Multe persoane nu înţeleg cum într-o lume atât de încărcată negativ, pot să existe persoane care dau aceste lucruri necondiţionat şi totuşi rezistă fără să primească nimic în schimb decât negativitate. Aparent am spune că este o nebunie, şi că nu fac decât să se autodistrugă. Însă ceva se află în substratul acestei acţiuni, o ecuaţie pe care mulţi au defini-o ca fiind cu rădăcini pur egoiste. Poate rezultatul imediat este negativitatea (autoapărarea de răni fizice, sufleteşti, mentale exercitată de către subconştient), însă cu întârziere va urma şi acel sentiment de recunoştintă care te va răsplăti deşi nu ai acţionat pentru a fi răsplătit pentru fapta ta. Dar ce înseamnă de fapt "egoismul"? Să analizăm un pic o relaţie, pe care acum majoritatea o numeşte normală, în zilele noastre: Două persoane se cunosc, se plac, pornesc pe un drum împreună, numit relaţie, apar aşa zisele sentimente, aşa zisul "te iubesc" la telefon după fiecare convorbire dar fără ca cuvintele să aibă substanţa menită. Apare condiţionarea reciprocă, manifestarea cererilor fiecărui partener faţă de celălalt prin care acesta încearcă să îşi exercite aşteptările faţă de partenerul lui. Acele aşteptări cu care au pornit la drum crezând că anumite caracteristici personale pot fi schimbate de-a lungul drumului, şi apoi intervin acele metode de evaziune sentimentală prin care se recurge la minciună, şi dorinţe corporale exercitate din punct de vedere exterior al relaţiei. Urmează cearta, prin care fiecare partener pretinde, aşteaptă ceva de la celălalt. Aceste persoane au pornit la drum, neiubindu-se pe sine, şi tot ce încercau să facă este să ceară ca celălalt să îl iubească, prin condiţionare, şi dispută. Sunt doi cerşetori. Care cerşesc iubire unul de la celălalt, pentru că nu au învăţat să fie egoişti. Să fi egosit înseamnă să înveţi să te accepţi aşa cum eşti, în ciuda a ce spun alţii, şi mereu să cauţi să te perfecţionezi, să te provoci singur să fi mai bun, să îţi iubeşti trupul îndeajuns de mult încât, să ai grijă de el în cele mai mici detalii, să simţi că te poţi îmbrăţişa singur şi tot să primeşti o mulţumire sufletească de sine că exişti. Pentru a putea iubii o altă fiinţă umană trebuie să învăţăm să ne iubim pe sine, să iubim un corp mai scund, sau prea înalt, sau prea volumptos, sau cu handicap, să învăţăm să acceptăm defecte comportamentale, să le înţelegem, dar cu gândul că vom face paşii necesari să îndreptăm cât putem acele defecte. Dacă nu ne iubim pe sine, suntem goi pe dinăuntru, şi mereu avem nevoia de a umple acel gol, iar această nevoie este interpretată greşit de către societate ca fiind nevoia de a găsi persoana capabilă să te iubească, cum tu nu eşti în stare. WOW! Şi noi credem că este o nebunie egoistă să te gândeşti în primul rând la tine! Hmmm.. Nebunie este ceea ce se întâmplă acum. Deoarece toate aceste învăţături au fost traduse greşit. Nu ar mai fi la fel de uşor să conduci o lume căruia chiar îi pasă de ceea ce este, de ceea ce trăieşte şi face, nu-i aşa? Prin urmare cum putem dăruii unei alte persoane, când nu avem nimic de dăruit? Ca să învăţăm să dăruim şi să primim, trebuie să avem încredere întâi de toate, în noi, să avem acel optimism continuu pe care mulţi îl numesc naivitate sau prostie, iar în cazul în care există în viaţa noastră o persoană dispusă să ne ajute, să permitem acest lucru, să participăm activ la ajutorul său doar printr-o privire de recunoştinţă. Pentru că deşi acea persoană aparent nu primeşte nimic, ea primeşte mai mult decât ne putem imagina. Acea persoană dăruieşte necondiţionat, iar dacă dăruirea concluzionează cu fericire pură în sufletul tău acea persoană simte, şi primeşte cel mai frumos cadou. Lucrul pe care ea sau el , ţi l-a dăruit necondiţionat acum îl primeşte înmulţit cu 10. Deci ceea ce aparent era o ecuaţie într-un singur sens, fără vreun motiv relevant, de fapt se dovedeşte a fi o una reversibilă chiar şi cu o putere mai mare decât ceea ce a declanşat-o. Acel "nimic" pe care îl primeşte o persoană ce dă necondiţionat când ajutorul sau fapta sa are drept urmare fericirea beneficiarului este de fapt combustibilul sufletului de cristal. Aşa cum se spune în unele expresii vechi: dăruieşte ultima bucată de pâine altcuiva, şi vei regăsi o pâine întreagă în mâinile tale. Nu putem învăţa să iubim, să dăruim, decât prin faptul că iubeşti, că dăruieşti. Eşti nepriceput la început? Acţiunile tale sunt interpretate greşit? Şi ce?! Zâmbeşte şi gândeşte-te că eşti mai bun de atât şi că vei deveni, pas cu pas, şi atunci vei surprinde pe oricine de ce eşti în stare, iar persoanele ce te judecă greşit vor primii o lecţie importantă de viaţă. Că iubirea înseamnă şi tăcere, perseverenţă, diplomaţie, altruism, încredere oarbă, iertare, absenţa procesului de judecată a celor din jur. Dacă vreţi să citiţi sau să învăţaţi mai multe despre asta, citiţi cărţile lui Osho. Pe mine m-au inspirat şi m-au ajutat să conectez multe puncte care aparent nu se intersectau. Nu avem nevoie de nimeni de fapt, de a ne salva, decât de noi înşine şi de voinţa de a ne autodepăşi condiţia mereu. O provocare constantă. Proactivitate constantă. Iar acceptarea ajutorului unei alte persoane participând activ la efortul său nu va face decât să catalizeze reacţia spre rezultatul dorit. Şi anume : Un suflet echilibrat, neutru, nici pozitiv, nici negativ.Descoperiţi în fiecare ce emoţie vă motivează să vă provocaţi constant. "Jucaţi-vă" cu emoţiile voastre. Experimentaţi dăruirea necondiţionată. |
AutorM Arhive
March 2024
Categorii
All
|