"Sfidatorul, Umbra, Parazitul, Diavolu, Cel care separa...generatorul fricii, sursa ignorantei si a conditionarii umane. Iti vorbeste voci in minte care crezi ca sunt ale tale si din mic il facem mare reactionand la impulsurile lui din frica...pana cand crezi ca el esti tu, moment cand identificarea e completa si ajungem sa ne traim viata ghidati de vocile din mintea noastra in intuneric si angoasa in loc de a decodifica corect viata prin inima." CrissCelVerde
Iubirea este un copac cu radacini reale si cat se poate de adanci, pe de alta parte frica este o doar umbra acelui copac dar care mereu incearca sa se dea drept copacul. Ceea ce vreau eu sa zic este ca un om care a lasat frica sa-l pacaleasca ca este adevarul lui, nu este neaparat un om lipsit de iubire cu desavarsire. De obicei frica prinde teren cand fiinta isi pierde vitalitatea prin tot felul de consumatori nenecesari, dar mai prinde teren si cand esti foarte aproape de centrul tau, si dintr-un gest de disperare frica cauta atunci "planta" cea mai adevarata din tine, lucrurile care cu adevarat iti definesc fiinta. Atunci se lipeste de ea, se camufleaza, se confunda cu planta si face ca totul sa para inofensiv si inocent, asemeni unui cameleon, sau asemeni unei plante carnivore. Cand aduci in prim plan observarea detasata si smerita a ceea ce este exact asa cum este, acceptarea si iertarea, invoci puterea harului dumnezeiesc, o trezesti, putere care poate transforma chiar si cea mai apriga suferinta, intr-o sursa de forta si vitalitate, pentru a-ti rezolva conflictele interioare. Natura ne ofera tot ce avem nevoie in orice moment, totul este sa fim destul de sinceri cu noi insine sa observam tot ceea ce avem la dispozitie si tot ceea ce suntem, asa cum suntem. Frica se instaleaza intr-un spatiu atat de pur si innocent pentru fiinta atunci cand din neatentie lasam diferiti consumatori sa ne suga de vitalitate, dar si cand incepem sa ne apropiem de niste adevaruri fundamentale vietii. Frica intra astfel in joc, folosindu-se de faptul ca sti ca iubirea, compasiunea si bunatatea aplicate prin acceptare si iertare sunt solutia universala pentru orice conflict, si transformand acest adevar interior intr-unul rigid, dur, si nemilos. Aceste ultime caracteristici fiind doar iedera (frica) care crescuse peste copac (iubirea). Astfel folosidu-se de acest spatiu atat de innocent si pur, taie in carne vie pe oricine nu se incadra in iubire, si cu atat mai mult te taie pe tine in mii de fragmente, pana sa fi aproape sa te imprastii de tot prin tot universul. Oricum puterea cu care ii "pedepsesti" pe cei din jur pentru neincadrare, este cu mult mai mica fata de puterea cu care te auto-pedepsesti. In cele din urma, frica cand vede ca a prins destula putere prin faptul ca se foloseste de resursele tale cu adevarat puternice, nu doreste decat sa creeze cadrul perfect in care sa fie complet recunoscuta ca fiind copacul, dar asta si din simpla ei dorinta vesnica de a supravietuii. Suferinta prin care treci in trecut poate deveni atunci un punct de forta si vitalitate pentru a aduce lumina in prezent, daca este privita cu detasare, daca este acceptata si iertata, si daca este inteleasa cu sensul constructiv cu care a venit, initial, in trecut. Odata ce iertarea deja intra in joc, smerenia renaste in tine mai puternica, si nu doar ptr un anumit aspect, ci pentru absolut tot. Vorbim deci de o revelatie si o revolutie autentica in fata fricii, doar atunci cand smerenia este incarcata si de o imensa si profunda recunostinta fata de tot ceea ce iti ofera viata aici si acum. Nu stiu daca cineva de pe planeta asta a inteles pe deplin ce este iubirea si ce poate ea face. Un om Sfant eventual. Inca invatam cu totii cu ce se mananca. Eu cel putin o simt, dar mai am mult de revelat despre ea. Si nu pot decat sa fiu sincera sa zic ca multumesc fricii ca ma provoaca, dar in acelasi timp sa fiu vigilenta pentru a nu o lasa sa se confunde in mod permanent ce ceea ce sunt.
"Sfidatorul, Umbra, Parazitul, Diavolu, Cel care separa...generatorul fricii, sursa ignorantei si a conditionarii umane. Iti vorbeste voci in minte care crezi ca sunt ale tale si din mic il facem mare reactionand la impulsurile lui din frica...pana cand crezi ca el esti tu, moment cand identificarea e completa si ajungem sa ne traim viata ghidati de vocile din mintea noastra in intuneric si angoasa in loc de a decodifica corect viata prin inima." CrissCelVerde
0 Comments
Your comment will be posted after it is approved.
Leave a Reply. |
AutorM Arhive
March 2024
Categorii
All
|