Asadar.. Daca as fi barbat nu as putea fi unul casnic sau linistit mai mult de 3-4 luni maxim, si as fi un aventurier neinfricat, vesnic fara punct fix si limite, incercand sa cunosc fiecare bucatica de pamant si apa, fiecare cultura si idee. Avand in vedere toate acestea as cauta o femeie care e pe linia mea de activitate si caruia nu ii este teama sa se murdareasca un pic din cand in cand, care stie ca viata e un joc si ca trebuie traita la maxim, dar fara sa aduci prejudicii altora prin distractia si dezvoltarea ta personala si in acelasi timp sa gaseasca timp sa mai se si opreasca din alergat si sa inteleaga in cateva luni aventura ce abia am trait-o in doi. Dar totusi sunt femeie si cu toate acestea tot nu pot fi casnica mai mult de cateva luni, sunt o rebela si imi place aventura si spontaneitatea, vesnic fara punct fix sau limite, incercand sa cunosc fiecare bucatica de pamant si ape, fiecare cultura si idee. Nu imi este teama sa ma murdaresc un pic, sa invat sa ma catar pe stanci sau sa umblu pe carari nebatatorite. Si avand in vedere toate acestea, e totul frumos si confortabil cand intalnesti un barbat linistit si mai casnic, dar stiu ca el nu poate tine pasul cu aventuriera din mine si la un anumit punct vor fi neplaceri, asa ca ma uit dupa un aventurier. Si il intalnesc, e frumos si incitant cand am cu cine sa alerg si sa descopar, dar cand revin la momentul in care trebuie sa ma asez si sa fiu iar linistita cateva luni, recapituland aventura abia traita si asimiland tot ce am invatat odata cu ea, stiu ca el va vrea sa continue "dansul" si iar vor fi neplaceri. Si astfel ajung sa inteleg de ce ambele sexe au atatea neplaceri in a se intelege, mai ales cand nu spun de la bun inceput ce cauta de la acea prima intalnire. Intradevar unele intalniri sunt menite sa fie doar intrevederi pentru a invata niste lectii, insa altele, care se simt pana in maduva oaselor ca sunt ceva mai profund si au un sens definit, se pot pierde. Si astfel repeti o viata, asa cum repeti o clasa, doar ca sa incerci din nou sa te revezi cu acel suflet si sa intelegi misiunea impreuna.
Daca as fi barbat as creea iubitei mele oportunitatea sa aibe grija de feminitatea ei fara sa fie deranjata de nimeni, chiar si de mine, si i-as oferii suport in a-si procura cele ce sunt necesare. Nu as interupe o seara de pregatire pentru o noapte de dragoste, sau pentru o iesire doar ca sa vad cat mai are sau sa trag cu ochiul sa vad cum face ceea ce face. Este incitant poate sa vezi o data, dar obisnuinta strica totul si asa cum esti captivat de o masina noua, pentru ca nu ii stii toate planurile tehnice de realizare si vezi doar produsul gata terminat., asa trebuie sa fi captivat de iubita ta de fiecare data. In timpul in care ea si-ar alinta fiinta, eu as gasi ceva folositor sa fac pentru mine, sunt atatea lucruri.... Dar totusi sunt femeie, si nu ii voi mai permite iubitului meu sa ma observe in momentele in care eu am grija de mine, pentru ca este intimitatea mea, si daca eu nu am rabdare si bucurie sa am grija de mine si sa ma alint, de ce ar face-o el? Femeile in general folosesc mai multe produse cosmetice, decat are nevoie corpul lor de fapt. Care de altfel sunt toxice, sunt folosite mult prea des, iar acestea imbatranesc si agreseaza pielea. Si laptele ce il bei il poti folosi pe post de hidratant, mierea nici nu mai spun, este un balsam de buze extraordinar in a-ti regenera si revigora pielea. Acestea sunt doar doua exemple din multiplele variante. De ceva vreme nu mai cheltui banii pe produse ce nu sunt necesare, mi-am invatat lectia. Plus ca naturaletea stie sa imbie si sa atraga de 1000 de ori mai bine decat orice crema sau parfum scump. Astfel ii ofer iubitului meu de fiecare data produsul finit, si nu procesul in sine. De fiecare data sunt alta si sunt noua, si in mare parte asta aduce confuzie un pic ptr cei obisnuiti altfel. Sunt sigura ca faptul ca observam procesul acesta la o femeie sau un barbat de prea multe ori nu ne mai ofera nimic, imaginea finala, pentru ca deja am vazut modalitatea de constructie, iar incantarea dispare. Dati-va sansa sa va uimiti reciproc, toata lumea poate face asta. Nu e nici costisitor si nici deranjant sa o faceti. Si sunt sigura ca veti avea experiente amuzante, interesante, si orice va urma dupa acea incantare va fi mult mai plin de insemnatate si mai frumos decat daca a-ti proceda ca intotdeauna. Asta este o invatatura veche, de mii de ani, femeia si barbatul si-au acordat timpul intim necesar, aceasta fiind o forma de respect de sine si implicit respect pentru celalalt.
Daca as fi barbat mi-as lasa sensibilitatea sa "vorbeasca" si nu m-as retine doar pentru clisee de genul: "barbatii adevarati nu plang". As fi un exemplu de integritate si sentimentul de turma nu m-ar mai atinge. Nu mi-ar fi jena sa fiu eu insumi si nici sa fac acte de compasiune. Nu as da atentie la orice persoana care ar venii sa spuna: "te-ai inmuiat barbate, unde iti e taria?! haha". Taria ar fi folositoare in alte privinte, si nu ar avea loc cand as simtii ca trebuie sa arat compasiune si iubire. Dar totusi sunt femeie, si nu ma incadrez in normele standard ce vorbesc despre o femeie. Am sensibilitatea specifica, insa am invatat ca taria si curajul le pot manifesta si eu. Integritatea era o caracteristica oricum unisex si deja existenta, iar vorbele ce nu spun nimic am invatat ca-mi risipesc din viata si sunt inutile de rostit. Am invatat ca prea mult plans nu are nici un rezultat, si cateodata, cu toata compasiunea ar fi mai indicat sa mai spui si un "nu".
Daca as fi barbat as stii ca agresiunea fata de femeie si copii nu este realizata doar fizic, cat si verbal, si as face lucrurile sa fie cat mai frumoase posibil pe langa aceste fiinte minunate si gingase. As realiza ca frumosul din lume se reflecta in mine prin prezenta lor in viata mea, si nu mi-as murdarii propria fiinta abuzand de darul pe care ei mi-l ofera fiind parte a vietii mele. Nimeni nu este al nimanui. Trebuie sa fim recunoscatori ca avem alaturi de noi fiinte sincere si frumoase atat sufleteste cat si trupeste, deoarece nu sunt in posesia noastra si nu ne apartin. Perfectiunea se naste din imperfectiune si cand incepem sa vedem frumosul oriunde, inseamna ca am inteles ce inseamna PERFECTIUNEA. Dar totusi sunt femeie si promovez non-violenta intr-o lume insetata de "sange" si nu doar la nivel anatomic. Sunt constienta ca barbatul de langa mine nu imi apartine si sunt recunoscatoare pentru darul ce mi-l ofera, acest dar ce se numeste .. prezenta in viata mea. Nu il posed pe el sau pe viitorii copii si astfel permit sa se reflecte frumusetea din mine in ei si din ei in mine. Nu murdaresc dansul nostru impreuna prin lanturile ce le-as agata de gatul lor.
Daca as fi barbat as vorbi tot despre iubire, dreptate si firea lucrurilor la nivel unisex, nu as discrimina nici o fiinta umana si nu as uri nimic. Dar totusi sunt femeie si vorbesc in continuare despre iubire si despre dreptate si firea lucrurilor la nivel unisex. Nu discriminez si nu urasc. Creatorul insusi nu este un TATA sau o MAMA, este intregul lor. Este unisex. Mi-as dorii sa fiu barbat o zi si femeie o zi, si sa fac cu randul pana la sfarsitul misiunii mele, astfel as impaca fiecare grup in parte si niciunuia nu i s-ar mai parea ca fac discriminari sau ca aleg o tabara. Dar asta este regula in jocul asta. Pot avea un singur "costum". Iar regula aceasta exista cu un scop: asta este bariera principala de care trebuie sa treci atunci cand inveti sa iubesti neconditionat....
Acum voi alegeti, ce vedeti, fiinta sau costumul?