Momentele acelea.. in autocar.. pe drum, cand in atmosfera muzicii de chitara sau un CD care canta linistit pe fundal.. Acel moment cand toata lumea atipeste, impreuna, si eu, treaza privesc cerul simtind armonia grupului, impletirea de dulce atipeala a colegilor mei.
Prin Christian Adventure ma vindec, ma cunosc, ma cizelez, ma topesc in stramosii daci, ma reintorc acasa printre pietre si copaci.
E sudoare cu efort, este respect si onoare, disciplina initiatica, este cantec, istorie, puritate si spiritualitate, spiritele padurilor, ale muntilor, uriasii pesterilor, inteleptii florilor de munte, joaca si viata, Mama Pamant si Tatal Cer.
Fiecare excursie este o calatorie initiatica in mine si in mosternirea stramoseasca, calatorie initiatica in Dumnezeu.
Intre oameni a caror inima bate ca mine, cand vine vorba de daci, nu pot decat sa vreau sa cant lupeste de bucurie si reamintire.
Condusa de oameni care nici nu realizeaza cat mi-au schimbat viata cu fiecare excursie, si fiecare curs. Aceasta este mai mult decat o scoala de ghizi montani. Este o scoala de reamintire, de calire, de plonjarea in interior, de stat la sfat cu dacii, de cantat alaturi de munti, vai, lupi, ursi, brazi, rauri.... si flori de colt, pe varfuri de munte.
Este o scoala in care te scolesti singur, dar impreuna. Condusi de o aparenta contemporana, totusi cu substrat de vechime nobila. Dincolo de chipul celor care ne arata calea, sta ceva ce poate nici ei nu stiu inca.
Si pe toate traseele, stiu ca am fost insotiti de lupi. Pe fiecare varf am fost imbratisati de uriasii gardieni de peste timp. In fiecare seara, osteniti de peste zi, am fost imbratisati, vizitati, si vindecati de sanziene si zburatori, de pitici ai locului si pasari ale sufletelor de brazi si stejari. Fiecare, dar nu toata lumea, in felul sau, intelege, primeste, sau... asteapta.
Da, cu fiecare aplicatie, eu am devenit altcineva. Din fiecare pas am devenit mai clara. Cu fiecare piedica, am devenit mai puternica. Catre fiecare parinte al muntelui urcat, am intins cununi de flori, si slava, chemari de peste timp, sa aud, sa primesc, sa gust, ce e menit sa aduc in mine, si in lume.
Caci Tara noastra draga, este o Domnita Libera, care acum insa si-a pierdut Gardienii.
De rochia-i moale si imaculata, trag vulturi si sobolani, in paru-i lung si puternic se impotmolesc lilieci straini. Ei vor sa ii rupa vestmintele, sa-i dezgoleasca picioarele, sa-i scoata inima, si sa-i intunece mintea. Ii vor aurul din inima, verdele din minte, fierul din vene si salbaticia vor sa i-o prinda!....
A venit vremea sa auzim glasul ei.... Fiori, fiori trec cand ii aud strigatul... Nu mai e timp... Nu mai e timp de stat.
Iar in Christian Adventure, simt ca merg inainte, ca aud, ca pasesc pe unde trebuie sa gasesc...
Va urma...