Aceste creaturi sunt niste reprezentari mitologice si simbolice ale capcanelor si testelor in cresterea si dezvoltarea noastra personala si spirituala. In cautarea libertatii, iubirii sau spiritualitatii ne intalnim cu aceste fiinte-simbol care i-au nastere in mintea noastra, in perceptia noastra cu privire la realitatea inconjuratoare si dar si interioara. Textul trebuie citit cu ochiul deschis catre simbolism si cu intentia de a face legatura dintre simbol si realitatea umana imediata. Pe mine m-a ajutat sa inteleg etapele/capcanele prin care am trecut pana acum si ma pregateste sa nu cad in altele care urmeaza sa vina.
Hidra - Sarpe monstruos, cu sapte sau noua capete ce cresc din nou pe masura ce sunt retezate, hidra este adeseori legata de imaginea deltelor marilor fluvii, cu numeroasele lor brate, cu apele lor care cand se umfla, cand scad. Ea intruchipeaza viciile multiple ( atat sub forma de aspiratie exaltata prin imaginatie, cat si de ambitie pur si simplu activa)... Traind in mlastina, hidra este mai marcat caracterizata ca simbol al viciilor banale. Cata vreme monstrul traieste, cata vreme vanitatea nu este stapanita, capatele, simboluri ale viciilor, cresc din nou, chiar daca printr-o victorie trecatoare am izbuti sa taiem din ele. (DIES 208) Sangele hidrei este otravitor: Hercule si-a muiat in el sagetile; picurat in apa raurilor, facea ca pestii sa nu mai fie buni de mancat. Aceasta confirma interpretarea simbolica: tot ce intra in contact cu viciile sau purcede din ele strica sau se strica.
Himera - monstru hibrid, cu cap de leu, trup de capra si coada de balaur, si care scuipa foc. Himera s-a nascut din impreunarea lui Typhon cu Echidna; mama ei, sora cu Gorgona, este un monstru iesit din maruntaiele pamantului. Himera a fost doborata de Belerofon, erou asimilat cu fulgerul, calare pe calul Pegasus: lupta dintre ei apare in multe opere de arta si pe numeroase monede, indeosebi corintiene. Toate aceste elemente sugereaza ca avem de-a face cu un simbol extrem de complex in creatii imaginare nascute din adancimile inconstientului si reprezentand, poate, dorinte pe care frustrarile le exacerbeaza si le transforma intr-o sursa de dureri. Himera il seduce si il duce la pierzanie pe cel ce se lasa atras de ea, ea nu poate fi infruntata pieptis, ci trebuie urmarita si atacata prin surprindere, chiar si in salasurile ei cele mai adanci. Initial, sociologii si poetii au vazut in ea numai imaginea torentelor, capricioase asemenea caprelor, pustiitoare aidoma leilor, sinuoase ca serpii, si care nu pot fi zagazuite, ci trebuie domolite pe cai ocolite - secandu-li-se izvoarele ori schimbandu-li-se cursul.
Potrivit interpretarilor lui Paul Diel (DIES, 83), himera este o deformare psihica, ce s-ar caracteriza printr-o imaginatie fecunda si necontrolata; ea exprima primejdia exaltarii imaginative. Coada ei de sarpe sau de balaur corespunde pervertirii spirituale prin vanitate; corpul ei de capra , unei sexualitati perverse si capricioase; capul ei de leu, unei tendinte dominatoare ce strica orice relatie sociala. Acest simbol complex si-ar afla intruchiparea atat intr-un monstru care pustieste un tinut, cat si in domnia nefasta a unui suveran pervertit, tiranic sau slab.
Gorgone - Trei surori, trei monstri din Extremul Occident, avand capul aureolat cu serpi furiosi. Dintre buze le tisnesc colti de mistreti, au mainile de bronz si aripi de aur. Se numesc: Meduza, Euryale si Stheno. Ele sunt un simbol al dusmanului ce trebuie infruntat. Deformarile monstruoase ale psihicului se datoreaza fortelor pervertite a trei pulsiuni: sociabilitatea, sexualitatea, spiritualitatea. Euryale ar reprezenta perversiunea sexuala, Stheno pe cea sociala, iar Meduza ar simboliza cea mai importanta dintre aceste pulsiuni: cea spirituala si evolutiva, pervertita insa in stagnare trufasa. Culpabilitatea nascuta din exaltarea orgolioasa a dorintelor nu poate fi combatuta decat prin stradania de a implini dreapta masura, armonia; aceasta ar putea simboliza intrarea, ca intr-un refugiu, in templul lui Apollo, zeul armoniei, atunci cand Gorgonele sau Eriniile urmaresc pe cineva. Cine privea capul Meduzei impietrea. Oare nu pentru ca aceasta reflecta imaginea propriei culpabilitati? Recunoasterea greselii, insa, printr-o exacta cunoastere de sine poate ea insasi sa se perverteasca in exasperare maladiva, in constiinta scrupuloasa si paralizanta. Paul Diel observa penetrant: Marturisirea poate fi - si este aproape intotdeauna - o forma specifica de exaltare imaginativa: exagerarea culpei inhiba efortul colectiv. Ea nu-l ajuta pe vinovat decat sa se reflecte orgolios in complexitatea (imaginata ca fiind unica si avand o profunzime iesita din comun) a vietii sale subconstiente... Nu este indeajuns sa descoperi vina: trebuie sa-i induri imaginea intr-o maniera obiectiva, nici exagerata, nici inhibata (fara a o exagera si nici minimaliza). Insasi marturisirea trebuie sa fie scutita de excese de vanitate sau de culpabilitate... Meduza simbolizeaza imaginea deformata a sinelui... imaginea care te impietreste, in loc sa se lumineze cum se cuvine (DIES, 93-97)
Bibliografie - Jean Chevalier - Dictionar de Simboluri, E-O
Hidra - Sarpe monstruos, cu sapte sau noua capete ce cresc din nou pe masura ce sunt retezate, hidra este adeseori legata de imaginea deltelor marilor fluvii, cu numeroasele lor brate, cu apele lor care cand se umfla, cand scad. Ea intruchipeaza viciile multiple ( atat sub forma de aspiratie exaltata prin imaginatie, cat si de ambitie pur si simplu activa)... Traind in mlastina, hidra este mai marcat caracterizata ca simbol al viciilor banale. Cata vreme monstrul traieste, cata vreme vanitatea nu este stapanita, capatele, simboluri ale viciilor, cresc din nou, chiar daca printr-o victorie trecatoare am izbuti sa taiem din ele. (DIES 208) Sangele hidrei este otravitor: Hercule si-a muiat in el sagetile; picurat in apa raurilor, facea ca pestii sa nu mai fie buni de mancat. Aceasta confirma interpretarea simbolica: tot ce intra in contact cu viciile sau purcede din ele strica sau se strica.
Himera - monstru hibrid, cu cap de leu, trup de capra si coada de balaur, si care scuipa foc. Himera s-a nascut din impreunarea lui Typhon cu Echidna; mama ei, sora cu Gorgona, este un monstru iesit din maruntaiele pamantului. Himera a fost doborata de Belerofon, erou asimilat cu fulgerul, calare pe calul Pegasus: lupta dintre ei apare in multe opere de arta si pe numeroase monede, indeosebi corintiene. Toate aceste elemente sugereaza ca avem de-a face cu un simbol extrem de complex in creatii imaginare nascute din adancimile inconstientului si reprezentand, poate, dorinte pe care frustrarile le exacerbeaza si le transforma intr-o sursa de dureri. Himera il seduce si il duce la pierzanie pe cel ce se lasa atras de ea, ea nu poate fi infruntata pieptis, ci trebuie urmarita si atacata prin surprindere, chiar si in salasurile ei cele mai adanci. Initial, sociologii si poetii au vazut in ea numai imaginea torentelor, capricioase asemenea caprelor, pustiitoare aidoma leilor, sinuoase ca serpii, si care nu pot fi zagazuite, ci trebuie domolite pe cai ocolite - secandu-li-se izvoarele ori schimbandu-li-se cursul.
Potrivit interpretarilor lui Paul Diel (DIES, 83), himera este o deformare psihica, ce s-ar caracteriza printr-o imaginatie fecunda si necontrolata; ea exprima primejdia exaltarii imaginative. Coada ei de sarpe sau de balaur corespunde pervertirii spirituale prin vanitate; corpul ei de capra , unei sexualitati perverse si capricioase; capul ei de leu, unei tendinte dominatoare ce strica orice relatie sociala. Acest simbol complex si-ar afla intruchiparea atat intr-un monstru care pustieste un tinut, cat si in domnia nefasta a unui suveran pervertit, tiranic sau slab.
Gorgone - Trei surori, trei monstri din Extremul Occident, avand capul aureolat cu serpi furiosi. Dintre buze le tisnesc colti de mistreti, au mainile de bronz si aripi de aur. Se numesc: Meduza, Euryale si Stheno. Ele sunt un simbol al dusmanului ce trebuie infruntat. Deformarile monstruoase ale psihicului se datoreaza fortelor pervertite a trei pulsiuni: sociabilitatea, sexualitatea, spiritualitatea. Euryale ar reprezenta perversiunea sexuala, Stheno pe cea sociala, iar Meduza ar simboliza cea mai importanta dintre aceste pulsiuni: cea spirituala si evolutiva, pervertita insa in stagnare trufasa. Culpabilitatea nascuta din exaltarea orgolioasa a dorintelor nu poate fi combatuta decat prin stradania de a implini dreapta masura, armonia; aceasta ar putea simboliza intrarea, ca intr-un refugiu, in templul lui Apollo, zeul armoniei, atunci cand Gorgonele sau Eriniile urmaresc pe cineva. Cine privea capul Meduzei impietrea. Oare nu pentru ca aceasta reflecta imaginea propriei culpabilitati? Recunoasterea greselii, insa, printr-o exacta cunoastere de sine poate ea insasi sa se perverteasca in exasperare maladiva, in constiinta scrupuloasa si paralizanta. Paul Diel observa penetrant: Marturisirea poate fi - si este aproape intotdeauna - o forma specifica de exaltare imaginativa: exagerarea culpei inhiba efortul colectiv. Ea nu-l ajuta pe vinovat decat sa se reflecte orgolios in complexitatea (imaginata ca fiind unica si avand o profunzime iesita din comun) a vietii sale subconstiente... Nu este indeajuns sa descoperi vina: trebuie sa-i induri imaginea intr-o maniera obiectiva, nici exagerata, nici inhibata (fara a o exagera si nici minimaliza). Insasi marturisirea trebuie sa fie scutita de excese de vanitate sau de culpabilitate... Meduza simbolizeaza imaginea deformata a sinelui... imaginea care te impietreste, in loc sa se lumineze cum se cuvine (DIES, 93-97)
Bibliografie - Jean Chevalier - Dictionar de Simboluri, E-O