Pentru inceput am sa va spun ca generozitatea nu inseamna practic prostie, asa cum este perceputa in zilele noastre. A fi generos cu adevarat inseamna sa nu te uiti daca tu mai ai in punga si sa dai celui ce are nevoie la momentul respectiv. Intotdeauna acel serviciu se va intoarce inapoi chiar daca nu de la aceeasi persoana. Un alt aspect este atunci cand esti generos cu un serviciu, sa fi generos si cu informatia despre cum sa ajunga acea persoana sa fie si ea capabila sa faca acel serviciu/ajutor altei persoane. Este foarte important, deoarece in acest fel se elimina neputinta sau dependenta de a primii mereu fara a lupta pentru a realiza acel lucru chiar tu insuti.
Generozitatea este un lucru sublim, si autentic, si nu poate avea pata de manipulare in esenta ei. Cine foloseste generozitatea doar pentru castig personal insutit, nu este generos, de fapt este cel mai mare hot ce poate exista. Pentru ca acea persoana fura celeilalte dreptul liberului arbitru, fura independenta acelei persoane prin faptul ca o santajeaza sa existe sau sa intreprinda actiuni numai pentru acea persoana. Cum deosebesti un om generos de un hot? Hotul intotdeauna se va asigura intr-un mod sau altul inainte sa iti daruiasca ceva, ca tu esti predispus la a fi santajat, si ca vei accepta abuzul chiar daca te vei importivi in aparenta, pentru ca vei fi dependent de ceea ce el ofera. Omul generos iti va daruii, te va invata cum sa creezi acel lucru, ori prin propriul lui exemplu ori iti va arata in mod concret.
De curand, "a fi generos" este confundat cu "a fi prost", sau chiar dus la extrem cu "a fi manipulator", generator de dependenta. Da, creeaza dependenta cand doar hranesti omul, si nu il inveti sa si pescuiasca. Dar mai sunt si acei oameni care vor sa fie dependenti, pentru ca nu au chef sa pescuiasca, si apoi tot tu cel generos esti cu masca manipulatorului/hotului. Asta e o forma de abuz des intalnita, iar generosii capata imaginea de agresor, si manipulator, pe cand cel ce primeste capata imaginea unei victime, spalata pe creier. Hmm sa vedem, in momentul in care o persoana este spalata pe creier si manipulata , practic, NU vede ca este manipulata, deci nici prin cap nu-i trece ca poate exista un astfel de raport. Asadar cum poate aceasta persoana sa afirme " ma manipuleaza sa devin dependenta de el " ea fiind (sa presupunem) deja manipulata? Ironia ironiei nu-i asa? Nu va spune niciodata ca este manipulata pentru ca VA FI MANIPULATA, daca chiar asa se intampla. Deci, prin urmare, omul ce afirma ca este manipulat, de fapt este cel ce abuzeaza de generozitatea celuilalt, pentru ca nu are chef sa pescuiasca. Astfel acuzarea celuilalt de manipulare este de fapt egal cu a recunoaste ca tu esti cel ce manipuleaza. Oamenilor ce le este frica de bunatate, prietenie, si toate aceste lucruri bune, mereu vor alege sa ii alunge pe cei ce sunt alaturi de ei cu adevarat doar pentru ca le este frica ca acel lucru bun si real, este de fapt cu straturi subtile. Si din pacate nimeni nu ii poate vindeca de frica aceasta, decat ei insisi. Degeaba se manifesta un suflet de cristal ca ceea ce este cu adevarat, prin incredere, generozitate, bunatate, iubire, si intelegere pentru a exemplifica ca se poate, deoarece aceasta persoana ce are sufletul prins in panza fricii, va gasi mereu motive sa creada ca exista interese ascunse si va face tot ce poate sa alunge aceasta "amenintare". Prefera singuratatea, frica si disperarea, decat sa fie complet cu el insusi si sa accepte ca poate exista bunatate in lume. Mereu va citii ORICE fapta de suflet pura, ca fiind una negativa, manipulatoare si generatoare de dependenta, deoarece poarta ochelarii fricii. Este mai usor sa fugi, si sa traiesti alaturi de persoanele care iti fac rau pe fata ( pentru ca de ele nu iti este frica ca ascund ceva, stii deja ca sunt asa ), si sa te torturezi cu suferinta si amaraciune, decat sa inveti si sa vrei sa accepti ca exista si bunatate in lume si sa poti traii liber din lanturile fricii, urii si dependentei. In acest punct un suflet de cristal devine un profesor, fara sa vrea, iar cel ce este dependent de frica, devine un elev fara sa o ceara.
Dupa un timp in care un suflet de cristal va stii mereu ca este acuzat, va ignora acest aspect pentru o vreme, deoarece stie adevarul si deasemenea stie ca inainte sa se calibreze procesul cunoasterii, trebuie procurate si asigurate toate materialele pentru ca elevul sa invete. Asa ca achizitioneaza, momente de prietenie, generozitate, tandrete, iubire, libertate, si intelegere exact asa cum trebuie ele exercitate si cum le simte cu adevarat; si le aseaza pe masa de lucru a elevului. Acesta va respinge toate materialele, dar ele tot pe masa vor ramane pentru ca desi le respinge din frica, elevul arunca un ochi asupra lor mereu, atunci cand profesorul mai cauta o alta fila in cartea vietii. Cum rezista un suflet de cristal la o situatie plina de presiune si atacuri constante? Am mai discutat despre asta, insa acum voi releva niste exemple concrete. Un suflet de cristal nu asculta si nu accepta tot ce faptele elevului evidentiaza, mai ales cand stie ca are de a face cu o persoana ce este prinsa in panza fricii. Pentru ca o astfel de persoana doar afiseaza la exterior fapte si cuvinte ce vin din frica, dar trairea pe care o trimite celeilalte persoane este de fapt un strigat de ajutor. Iar sufletul de cristal exact asta citeste! Sentimentul ce se transmite! Asa ca atunci cand persoana va trimite acuzatii, ea va raspunde cu imbratisari si privire sincera, cu iubire si atentie neconditionata. Bineinteles acest lucru va genera si mai multa frica in cealalta persoana, dar acest lucru este necesar, pentru a o ajuta sa inteleaga si sa vada panza fricii. Cateodata insa, persoana cealalta va fi prea obosita sau prea satula de frica, incat va raspunde cu aceeasi iubire fata de actiunile sufletului de cristal. Iar cand aceste situatii ce intra in contradictoriu, se repeta din ce in ce mai des si mai consecutiv, atunci arata ca persoana nu este departe de examen. Iar acele situatii ca fapt concret pot fi de genul: se deschide o discutie in contradictoriu, cel prins in frica acuza din nou sufletul de cristal pentru manipulare, iar acesta intreaba de unde provine aceasta idee, celalalt explica o fapta a sufletului de cristal pe care a interpretat-o prin ochii fricii, atunci el explica din nou ce a stat la baza acelei fapte, si ii atinge fata prin afectiune celui ce l-a acuzat. In acel moment fie acesta poate acuza si mai mult (si atunci inseamna ca inca ii este frica), fie, ca fapt concret, poate pune capul pe picioarele sufletului de cristal asteptand sa fie mangaiat. Sufletul de cristal va simtii nevoia lui de iubire, si il va mangaia pe cap, dar in acelasi timp ii va arata cum sa priveasca intotdeauna situatia din mai multe perspective, si ca inainte de a trage o concluzie, trebuie sa discute cu celalalt despre ce anume a inseamnat acea fapta. Si pot fi multe astfel de momente, iar acestea vorbesc de la sine prin simtire; atunci ca suflet de cristal vei simtii si vei stii ca de fapt cealalta persoana nu este plina de rautate, ci doar prinsa in frica de a fi ranit. Faptul ca persoana caruia ii este frica raspunde la afectiunea si iubirea sincera a sufletului de cristal, prin faptul ca isi aseaza capul pe picioarele ei, ii aduce bucurie si iubire sufletului de cristal. Si nu din orgoliu ci din perspectiva faptului ca el stie ca mereu va primii ce va da, si atunci cand primeste mereu o ia ca pe o surpriza placuta si interesanta. Asadar acesta primeste mereu ceea ce daruieste. Intotdeauna primim inapoi atunci cand daruim fara pic de frica ca nu vom primii inapoi. Oricum stim ca meritam sa primim inapoi chiar daca nu se intampla imediat. De ce sa ne fie frica ca nu vom primii cand este o lege a universului sa primesti intotdeauna ceea ce dai? Fie el bun sau rau, acel lucru/ acea fapta, creatia se intoarce intotdeauna la creatorul ei, pentru ca acesta sa inteleaga ceea ce a creat.
Ce va face un suflet de cristal in aceasta situatie? Prin faptul ca respecta si iubeste acea persoana (pentru ca sufletul de cristal iubeste orice fiinta) nu o va priva de liberul arbitru sau de procesul cunoasterii, asa ca va pune examenul in actiune ca ea sa invete ceea ce cere cu atata vehementa. Ii va da singuratate, solitudine si spatiu mult prea mare, pentru ca acea persoana sa invete ca exista si un mod de viata care nu produce suferinta, dar ca pretul de schimb este plata totala in frica. Prin faptul ca iti supui frica si ca o dresezi sa stea la locul ei, si sa apara doar in cazuri de supravietuire extrema si nu din absurditate, sau perpetuare a suferintei, faci apel la fiinta ta, si iti recastigi dreptul de a zambi si de a fi liber sa decizi ce vei face. Si ce daca dai incredere si nu este apreciata? Si ce daca dai iubire si nu primesti inapoi imediat? De ce sa ne fie frica sa le dam totusi? Asta inseamna sa traiesti, sa fi liber, sa nu te atasezi de ceea ce dai, sa nu astepti sa vina inapoi plin de griji si frica, sa daruiesti pentru ca fiecare moment este o sarbatoare, si ca fiecare este divin inauntrul lui, si merita aceste comori obisnuite.
Iar tu cel ce iti este frica!
Hei ! Oricum ai trimis aceste comori sa calatoreasca prin tot, si au semnatura ta, sunt gandurile si sentimentele tale, se vor intoarce tot la tine, tot acasa! Ele nu stiu alt stapan, decat cel ce le da viata! Dar daca esti prins in vartejul fricii, nu poti crea decat ganduri timorate, griji, suferinta si gresita idee ca nu primesti ceea ce ai dat si ca nu vei primii daca dai. Si acestea tot ale tale sunt, tot la tine se vor intoarce, dar sunt altfel de comori, si te inrobesc. Sunt comori atat de grele, ca nu poti scapa de a le mai cara cu tine, pana cand nu daruiesti si comori usoare. Este greu intradevar sa scapi de ele, atunci cand te gandesti constant cat de grele sunt si ca iti rup sufletul in bucati. Dar daca te trezesti maine dimineata si iti spui ca tot ceea ce vei da azi, vei primii inapoi oricum, la timpul potrivit, si daca te bucuri de simplitatea si fericirea fiecarui lucru minuscul, atunci va disparea greutatea lor. Bucurate ca ai cearceafuri moi si ca ai avut cu ce sa te invelesti, bucurate ca soarele se chinuie sa iti traga draperiile la o parte ca sa intre in camera si sa-ti zambeasca larg sa-ti arate prietenii lui, cerul si norii! Bucurate ca te vezi in oglinda ciufulit si razi de fata adormita pe care o ai. Razi cu gura pana la urechi cand te impiedici in chilotii pe care tocmai te chinui sa ii pui, pentru ca inca esti adormit! FI copil! Ne intrebam mereu de ce sunt copii fara griji? Pentru ca pentru ei totul este atat de nou, si minunat incat nu au timp sa se gandeasca si sa se teama de ceva, au atatea lucruri de invatat! Iar noi cei ce am mai crescut un pic, si acum se presupune ca suntem adulti, si noi avem de invatat de la aceleasi lucruri ca si copii. Ori recapitulam ce am invatat in copilarie, daca am uitat, ori privim acele lucruri in toata profunzimea lor si descoperim cate zambete se afla in ele. Luati tot ce vine, una cate una si priveste-le, zambeste-le, iubeste-le si vei stii ce anume inseamna sa traiesti. Aduceti-va aminte de plantele acelea (pe care le numim buruieni), care desi trotuarul este betonat ele cresc printr-o crapatura atat de mica, ajungand sa fie atat de mari. Ele cum gasesc motivatia sa iasa din pamant si din beton? Pentru ca si ele sunt vii ca si tine. Ele vor sa traiasca, sa fie libere in calatoria vantului si a razelor de soare, asa ca nu conteaza prin ce trebuie sa treaca, o fac cu bucurie. Cum stim ca este cu bucurie? Pentru ca nici macar una nu se opreste si spune: "Pfoa sunt atat de obosita ca a trebuit sa ma inghesui prin beton ca acum nu mai am chef sa mai infloresc". Ati vazut voi vreo buruiana care sa strecurat prin beton si care sa hotarat ca nu mai vrea sa faca flori? Eu una vad ca toate plantele se inmultesc, desi trebuie sa isi faca loc prin betonul/cimentul aruncat de noi peste lumea lor. Printre egoismul nostru si abuzul nostru asupra lumii lor, ele tot traiesc, printre crapaturile de ciment vor sa infloreasca! Cum ar fi sa fi o planta care creste din pamant, si deodata cand iese din pamant sa dea cu capul de cimentul intarit? Da asa e! Toate au injurat si au zis ca se intorc inapoi in samanta lor! :)))) Nu, s-au uitat bine prin jur sa vada pe unde intra lumina, si si-au continuat drumul, pentru ca vor sa traiasca sa fie libere, nu le este frica ca se vor strivii in ciment!
Vedeti cate lectii profunde, exista in lucruri atat de mici? Asa ca, de ce sa ne fie frica ca nu primim ceea ce dam , daca dam?
Totul este viata, si iubire, iar gandurile noastre sunt doar ale noastre, tot la sanul nostru se intorc! Orice natura ar avea!
Namaste!