Sunt momente in viata cand a-i jura ca sunt rupte din filme sau chiar mai bune ca acele secvente, de obicei sunt scurte, spontane si sunt nepretuite. Nu se pot uita, nu se pot repeta si iti aduc un zambet cald oriunde te afli in momentele cand iti revin iar in minte. Mi s-a spus de curand ca nu avem nevoie sa jucam in filme pentru a trezii sufletul cuiva,.. pentru ca realitatea este mult mai buna. Si cat adevar se afla in aceste cuvinte... :)
La fel ca voi toti, am avut momente in care am privit prin ochii omului din fata mea pana in centrul sufletului sau, si am regasit un intreg univers acolo, similar cu al meu. Momente in care pur si simplu timpul, lumea fizica si orice alt lucru nu are valoare, si se topesc doar in ceea ce simti cand intalnesti lumea launtrica a acelei fiinte ce o privesti. Momente in care am acceptat mana cuiva cu atata profunzime si fiind atat de constienta incat nu ar fi putut exista un minut mai adevarat si mai in prezent ca acela. Momente in care m-am jucat printre perne si 4 pereti si am crezut ca sunt intr-o pajiste plina cu flori de atata veselie ce era in aer, o armonie ce nu are asemanare, o innocenta ce nu poate fi reprodusa. Momente in care am soptit zambete si rasete printre birouri si scaune, cate un croseu de dreapta pe umarul partenerului de joaca, urmat apoi de privirea: "las' ca vezi tu' :D ;) " jucausa si pur copilaroasa. Acele momente ciudate din lift in care iti vine sa rupi o haina de pe cel din fata ta, dar stii ca etajele sunt doar 2-3 la numar, si ar trebuii sa ai super-puteri sa iti duci "ideea" pana la capat. Momentele acelea de plans si tristete ca in filme, cand te decizi sa pleci, si descoperi ca toti pantofii tai au fost ascunsi de faptasul lacrimilor tale. Cand te decizi ca zbori pe alte aripi si ti se spune "mai stai", cuvinte urmate de imbratisari timide si profunde. Acele momente de pasiune cand viata se topeste pur si simplu in ce simti si ce vezi, si apoi observi cu mirare ca nu mai zaresti nimic in camera de atata fum: lumanarea parfumata a dat foc la perdeaua de langa ea. Si tot acele momente in care pur si simplu nu vrei sa mai simti nimic niciodata, dar imbratisarea sincera ce vine dupa si tonul vocii prin care recunosti emotia sincera si tandra, te asigura ca nu iti doresti cu adevarat asa ceva. Am avut si acele momente in care bagajul era asezat bine intr-un autocar, si am vazut biletul de dus doar printre lacrimi, cand soferul si toti pasagerii se uitau la mine cu inima rupta pentru ca simteau ca nu ma pot abtine, simteau ca nu pot retine lacrimile in a mai curge pe obraji. Sunt exact acele senzatii cand zambesti printre lacrimile ce curg pe obraji, fara sa para ca se pot oprii vreodata, si ceilalti stiu ca zambetul tau razlet este doar dovada tariei ce exista in tine. Nu este nevoie de tipete sau suspine, doar lacrimile ce vin fara aviz sunt de ajuns sa iti spuna ca este real ce simti. Dar sunt si acele momente in care esti tratata ca o regina fara sa ceri sau sa ai vreun merit pentru asta, in care te astepti sa fie un interes ascuns la mijloc, si apoi descoperi ca de fapt acel interes nu exista. Sunt deasemenea si acele momente in care esti pentru prima oara la iubitul tau acasa si el a trebuit sa munceasca toata ziua. Zi in care il astepti rabdatoare si plina de entuziasm, si atunci cand intra pe usa vine cu un trandafir rosu si te strange in brate de parca au trecut veacuri. AH! Sau acel moment in care buzele se intalnesc intr-un sarut pasional si tandru, cu usa deschisa de la apartament, urmat de o imbratisare profunda si cu atata sens incat stii ca pentru acele cateva minute ai fost plecata in alta lume, si nimic nu a mai contat. Sunt atatea si atatea momente, bune sau rele cum li s-ar spune, pentru mine toate au fost perfecte. Toate au venit in mod natural, si neplanificat. Toate au sculptat cine sunt azi. Sunt poze ale istoriei mele, nepretuite pentru mine. Nu lasati durerea sa va pacaleasca ca trebuie sa va alungati amintirile cele mai intense si mai frumoase. Pastrati-le, sunt parte din voi, sunt cele ce v-au completat si v-au modelat asa cum sunteti astazi. Zambiti, si imbratisati-le pe toate, bune sau rele, cu lacrimi sau zambete, imbratisari sau refuzuri sunt cele care v-au adus mai multa viata, intelepciune si iubire pentru voi si pentru cel ce este azi langa voi.
Ca in filme am iubit, ca in filme am plans, ca in filme m-am jucat, ca in filme am fugit si m-am reintors, ca in filme am facut cele mai tampite lucruri. Nu inseamna ca nu am destula inteligenta sa fac lucrurile altfel, inseamna ca oricat de prostesc a parut din afara, pentru mine nu a contat cum se vede. Am facut ce am simtit, mi-am grait adevarul. Si spun aici celor ce stiu cine sunt, ca sunt recunoscatoare pentru toate momentele bune sau rele traite alaturi de ei. Fara voi nu as fi cine sunt astazi, va puteti numi cu adevarat prieteni pentru ca ati stiut ce sa spuneti, si ati avut curajul sa nu va ascundeti in diplomatii sau cuvinte bine impachetate.
Namaste din suflet pentru voi!
Va multumesc din suflet ca existati!!!