Sunt multi aceia care nu au incredere in propriul adevar, si tind sa se lase condusi de altii pe alt drum, specific mai mult lor. De cand ma stiu am fost una dintre acele persoanele care au avut un mod oarecum diferit de a privii lucrurile fata de ceilalti. Cateodata au fost doar orgolii insa in mare parte a timpului am stiut intotdeauna ce e mai bine pentru mine chiar daca 10 persoane spuneau cu totul altceva. Din aceasta pozitie de perceptie pot spune ca nu m-a deranjat niciodata sa fiu singura care gandeste intr-un anume mod, atata timp cat inima mea era calma, si toata fiinta mea stia foarte bine ce anume exprima. In fond am simtit ca nu am nevoie niciodata sa imi apar adevarul interior pentru ca este unul atat de natural incat se va ajunge la intelegerea lui, mai devreme sau mai tarziu. Spun intelegere si nu adoptare, deoarece calea mea poate la fel de bine sa nu fie buna pentru toti. Din simplul fapt ca poate ce altii traiesc eu nu as avea puterea sa experimentez, si invers. Si poti totusi sa intelegi calea altuia, fara sa aderi la ea. Fiecare este imputernicit de un anume simt al naturalului, si este firesc pentru el, ori toata viata, ori pe perioade, depinde de situatie si de fiecare in parte. Sunt lectii de care cu totii avem nevoie, insa perceptia este atat de infinita incat acele lectii pot lua forme extrem de variate si pot parea foarte diferite daca le privim strict dintr-un anume punct. Adevarul este ca pe cand unii au nevoie sa manance 3 feluri de mancare ca sa priceapa ceva din ea, altii se vor satura de la jumatatea primului fel, sau doar dupa 5 feluri de mancare. De aceea nu putem generaliza si obliga majoritatea sa faca exact ce am facut noi. Evident ca drumul nostru este unul fericit si echilibrat cand ne traim adevarul si din aceasta bucurie interioara dorim ca toti sa experimenteze aceasta stare. Este absolut naturala aceasta dorinta, dar este esential, pentru noi si pentru ceilalti, sa nu uitam ca acea stare poate fi atinsa mergand pe atatea drumuri. La fel si cu toate practicile spirituale, si de desavarsire personala: Nu exista un singur drum. Exista insa o singura destinatie, dar o infinitate de poteci pana la ea. Inteleptul stie sa vada adevarul interior al celuilalt, stie sa arate destinatia si sa incurajeze increderea in acel adevar interior al celuilalt, pentru ca este constient ca doar prin acest echilibru celalalt poate invata si trai fiinta ce este. Pare pompos si foarte complicat cand in fond este foarte simplu. Tine de respect de sine, sa respecti calea altora, cand simti echilibru in ea, chiar daca pare a fi total opusa tie.
In alta ordine de idei omul este facut sa relationeze. Intradevar unii se simt bine in solitudine, si chiar o cauta cu ardoare. Insa marea majoritatea dintre noi, ne bucuram si inflorim alaturi de persoane care ne respecta ca ceea ce suntem, cu care ne asemanam. Este natural sa cautam prezenta si atentia unor persoane care vibreaza ca noi, si sa avem cu cine impartasii bucuria interioara ce ne inunda. Ce te faci in schimb cand dintr-o data realizezi ca un anumit adevar interior nu rezoneaza cu al celuilalt? Apare in mod natural dorinta de a te calibra la el, si de al face pe el sa se calibreze la tine, pentru a nu pierde acea companie. Frica de a fi iar singur, si diferit de ceilalti per total, apare si tindem sa ne tradam adevarul interior doar ca sa ii facem pe ceilalti sa ne accepte. Ei bine eu am trecut pe acolo (probabil fiecare trebuie sa treaca) insa din ce am trait eu va spun ca nu exista durere interioara mai mare decat sa uiti de cine esti si sa tot incerci sa le faci pe plac altora. Am invatat ca daca cineva iti este un adevarat camarad, te va respecta si te va iubi asa cum esti in interior, chiar daca nu impartasiti sensul in totul! Cea mai buna cale sa verifici daca cineva iti este partener de drum cu adevarat, este sa ai incredere in adevarul tau (atata timp cand ai o armonie in inima, metaforic vorbind, si o stare de echilibru in piept, fizic vorbind), sa ai curajul sa il faci public, si sa nu ceri ca celalalt sa adere la el. Spune: "Acesta este adevarul meu, eu il simt natural, este usor si firesc pentru mine. Nu am pretentia sa simti ca mine, insa stiu ca am dreptul sa fiu ceea ce sunt, chiar si cu pretul ca tu sa nu mai doresti prezenta mea vreodata." Acesta este un mod de a fi sincer cu tine insuti si cu camaradul tau, de a nu-ti trada fiinta si de a nu incarca toata relationarea dintre voi cu povara faptului ca uiti de tine. Pentru ca nu exista nimic mai anevoios pentru amandoi decat momentul cand unul se pierde in celalalt doar din dorinta de a nu fi respins. Cat bagaj si responsabilitate acolo, cand doar unul are dreptul sa fie si sa vorbeasca. Acel camarad care nu te accepta se va dizolva de la sine din viata ta, cand tu vei fi increzator in tine si va face loc aceluia care cu adevarat iti este camarad. Nu exista nici un motiv de a te ingrijora, nu exista nimic de pierdut de fapt, cand inima ta stie. Este posibil chiar sa primesti 3 camarzi, si nu doar unul, un intreg grup chiar. Nici nu stii cat de mult viata te iubeste cand si tu te iubesti si te respecti. Daca insa este vorba de un orgoliu personal si incapatanare, si refuzi sa vezi un ajutor, atunci vei mai avea de a face cu el, sau cu alte persoane care iti vor spune acelasi lucru. Insa este destul de simplu sa faci diferenta, si sa realizezi daca esti echilibrat si daca ceea ce gandesti vine din profunzimea fiintei tale, sau daca este doar o incapatanare si rezistenta la viata si la a fi. Prima varianta a echilibrului si a adevarului interior, se simte ca o stare generala de bine sau normala, nu te afecteaza cu nimic diferenta de opinii, este o armonie in inima si in mintea ta, o rabdare in a asculta tot ce are celalalt de zis, iar fizic totul se simte bine si nu se simte nici un fel de fortare. Se intampla constientizarea diferentei de rezonanta dintre opiniile voastre insa nu te simti amenintat si nu ai o pornire puternica sa aperi acest adevar, totul venind firesc si cu rabdare. Pe cand ultima varianta, ce a orgoliului, este mai mult decat "sonora" deoarece starea ta interioara va fi agitata, va avea valuri de nervozitate imprimata in ea, o dorinta puternica sa te impui in fata celuilalt, sa aperi convingerea ta si sa il faci sa adere la ea in mod complet; iar ca fizic probabil vei avea dureri de cap (sau de ceva anume), o stare de disconfort general in centrul pieptului si probabil vei transpira incontinuu :))). Deci chiar nu ai cum sa le confunzi, sau sa treci cu vedere asa ceva.
De aceea eu incurajez ca fiecare sa aiba incredere in adevarul sau interior, in echilibrul fiintei sale, oricare ar fii (nu orgolii, adevarul fiintei), si sa nu impuna acel echilibru si celorlalti. Se vorbeste mult despre iubire de sine, iubire neconditionata si remodelare a relatiilor interumane dat fiind ca nu mai merg deja de foarte mult timp. Ori sa impui altora drumul tau a fost una dintre modalitatile de manifestare a omului de mii de ani.... "Asa mult?!" Da! Asa mult! Oare avem si noi de gand sa evoluam sau doar ne prefacem? :)
Iubiti-va, neconditionat daca pot spune asa, si permiteti-va sa fiti.
"Spiritului liber nu-i plac drumurile drepte si nici credintele unice, fiindca nici o haina nu se tese intr-un singur fir si nici o simfonie nu s-a scris cu o singura nota."
Mai jos aveti un film facut de mine, pe acest subiect, dar mai simplu exprimat.