"Iubirea a venit sa conduca si transforme, ramai treaza, inima mea, ramai treaza."
"Love has come to rule and transform, stay awake my heart, stay awake."
Rumi
Aceasta expresie este "vinovata" pentru inspiratia mea de acum, atat de "vinovata" incat nu m-am putut abtine sa nu scriu.
Cand iubirea vine sa conduca si sa transforme, nu vine intotdeauna cu tandrete si fluturasi de emotii, inainte de toate ea trebuie sa isi faca loc, sa faca curatenie, pentru a se putea instala din nou in fiinta ta. Sau mai degraba pentru a te ajuta sa-ti aduci aminte ca este parte din tine si ca nu te poate parasi vreodata cu adevarat. Astfel in momentele acelea de "curatenie generala", ne trezim intr-o confuzie ce pare absoluta, cu greu trecem peste senzatiile bio-chimice incomode, sau de furtuna mental-emotionala ce ne incearca la fiecare pas. Avem impresia ca ne pierdem si mai mult, dar de fapt, o curatenie generala este asa cum trebuie sa fie: puternica, de la cap la coada, eficienta, si in profunzime. Inima noastra are tendinta sa renunte, sa capituleze in fata unei desfasurari de forte atat de intense. Sunt momente cand esti deschis asemeni cerului, la maxim, insa sunt momente cand ai impresia ca pur si simplu te-ai anesteziat si ca nu mai poti , si nu mai simti nimic. In mare parte multi se lasa pacaliti de minte, care oricum creeaza o furtuna in noi ca sa se mentina la conducere, si sa renuntam singuri la iubire, in cele din urma. Aceste momente fac de fapt diferenta! Caci iti trebuie curaj, incredere de sine, si recunoasterea fortelor care lucreaza prin tine, ca sa intelegi ca nu te departezi, ca nu cazi, dar ca esti foarte aproape de a constientiza inca un aspect important pentru tine, daca nu cel mai important. Asadar, trebuie sa ramanem observatori neclintiti, in fata furtunii mental-emotionale, in fata senzatiilor, in fata aparentei ca totul se prabuseste, caci atunci decidem inca odata pe ce drum alegem sa mergem. Daca ne victimizam respingem de fapt iubirea, si ea se retrage pentru a mai incerca si alta data sa ia loc, sa iasa la suprafata in fiinta ta. Insa daca ramanem constienti si in acele momente de groaza, durere, si confuzie (lucru care nu este tocmai usor, stiu foarte bine, insa poate fi facut) avem sansa sa prindem in tot zgomotul de fond, in tot bruiajul mental-emotional, fizic biochimic, soapte ale iubirii, ale esentei ce suntem: "Iubirea a venit sa conduca si transforme, ramani treaza, inima mea, ramai treaza." Nu te lasa sa cazi in capcana mintii tale, sa te complaci in suferinta si sa alegi sa tii de mana corpul durerii in loc sa imbratisezi pacea din mijlocul haosului.
Atunci viata ne arata ca de fapt inima noastra nu se inchide mai mult, dar ca nu o aveam deschisa decat pana la acel nivel, iar momentul greu ne ajuta sa constientizam asta, daca ramanem observatori neclintiti, si sa intelegem ca asta am fost pana acum, dar ca putem alege sa fim ceea ce suntem, si atunci se produce trezirea, pe inca un alt nivel. Prima impresie este asemeni momentului imediat urmator dupa ce te-ai trezit din somn, si te-ai dat jos din pat. Este acea inertie care apare cand se face transferul de la lumea astrala, a viselor si a somnului profund, si lumea materiala in care corpul tau inca mai are de lucru. Daca puteti intelege cu adevarat aceasta inertie, veti fi blanzi cu voi in momentele voastre de inertie, si veti recunoaste ce anume este de urmat si ce anume este de acceptat, iertat si lasat in urma. Veti trece prin tot felul de stari, senzatii dar si prin filme mental-emotionale, fiecare mai impresionant si demn de oscar ca altul. Nu va lasati pacaliti de grandoarea durerii, suferintei, si confuziei, caci ati uitat ca ea se afla acolo, si acum o vedeti pentru prima oara, vi se pare incredibil ce ati putut cara cu voi, si cat de atasat erati de dramele uitate prin cufere pline de praf, si ferecate cu lacate de victimizare si complacere. Ea, grandoarea, este una intentionat programata de mintea ta, caci nu este atat de mare precum pare, ci de fapt, este asemeni unei pisici care se infoaie, dar mai mult parul e de ea.
Sa ne aducem aminte de curaj, incredere si sa spargem barierele grandorii, caci nu este decat o iluzie, iar iluzia poate capata putere doar daca noi o cedam pe a noastra prin victimizare, capitulare si complacere in situatia respectiva. Sa ne mentinem inima treaza, si sa lasam iubirea sa iasa la suprafata, sa vina sa conduca, bineinteles ca va fi agitatie si furtuna pana se instaleaza, insa nu poate fi altfel caci actuala regina a castelului nostru, este mintea, si nu se va lasa detronata cu una cu doua.
De prea multe ori ne respingem ranile, dramele si durerea si ne luptam cu ea, in loc sa iertam si sa acceptam ca lectie a tot ce a fost. Sa avem curajul sa vedem lectia din tragedie si sa facem dintr-o cicatrice un tatuaj gen opera de arta.
Trebuie sa avem curajul sa imbratisam si sa infruntam cu iubire, calm, curaj si detasare, ceea ce sufera in noi inca, si cere a fi iubit. Sa iertam trecutul si sa-l acceptam caci a fost acolo doar pentru a ne invata sa ne iubim mai mult si mai mult, devenind ceea ce suntem.
Nu suntem singurii care fac asta, si eu am propriile mele directii de urmat si vindecat. De aceea trebuie macar o data sa incercam, cand ajungem in acele momente grele, sa privim totul prin ochii unui Isus, orice ar fi, oricum ar fi, sa privim cu claritate, blandete, iertare si acceptare. O sa vedem cat de mult se schimba peisajul nostru interior, dar si cel exterior, si cum se aseaza totul la locul lui asa cum ar trebuii sa fie din punct de vedere al iubirii, vietii si naturii in sine.
"Cea mai mare putere (forta) a noastra sta in blandetea si tandretea inimii noastre."
"Our greatest strength lies in the gentleness and tenderness of our heart."
♥
Rumi